TEXTUL ARGUMENTATIV Limitări și libertate

Argumentarea este un mijloc prin care se susţine sau se demonstrează un punct de vedere privitor la o anumită temă. Este procesul de justificare logică a unei opinii pe care vrem să o susţinem. Procesul argumentării unei opinii presupune parcurgerea unor paşi obligatorii: a susţine, a dovedi, a întări.

Textul argumentativ reprezintă un act de comunicare centrat pe funcția conativă, scopul urmărit fiind de a-l convinge pe receptor cu privire la validitatea punctului de vedere susținut de autor. Într-un text argumentativ autorul apără o teză prin utilizarea unor argumente pe care le poate ilustra cu exemple. Funcția principală a unui text argumentativ este funcția apelativă a limbajului, mai ales datorită elementelor argumentative pe care le conține. Această funcție, numită și funcție conativă, se referă la încercarea de către expeditor a mesajului de a influența comportamentul receptorului. Prin intermediul acestuia, expeditorul se așteaptă ca receptorul să arate un fel de reacție după ce a ascultat sau a citit textul. Prin urmare, această funcție se concentrează pe receptor. Cu toate acestea, nu este singura funcție pe care o îndeplinește; îndeplinește și o funcție referențială, prin elementele expoziționale menționate mai sus. Această funcție se referă la faptul de a transmite informații obiective despre lumea din jurul nostru; adică se concentrează pe arătarea, exprimarea, comunicarea, transmiterea ideilor etc.

Structura unui text argumentativ 

1. Enunţarea ipotezei: alcătuirea unui enunţ clar, care conţine teza/ideea ce urmează a fi demonstrată, dar şi exprimarea propriei opinii faţă de aceasta. Se pot folosi verbe de opinie:

a crede, a considera etc.

2. Argumentarea propriu-zisă (Formularea argumentelor): enunţarea a două sau mai multe argumente pro şi/sau contra ipotezei enunţate şi susţinerea lor (exemple, citate, prezentarea unor întâmplări, opinii de autoritate, comparaţii care să scoată în evidenţă ideea susţinută).

Argumentele se punctează prin formulări pregnante, care au rolul de a anunţa că urmează ceva important, solicitând în acest fel atenţia interlocutorului / cititorului:

pentru că, deoarece, faptul se explică prin, de exemplu, la fel ca, având în vedere faptul că…, spre deosebire de, în primul rând, în al doilea rând, într-o ardine de idei, în altă ordine de idei etc.

3. Formularea concluziei: întărirea ipotezei, prin reluarea sa în mod nuanţat, dacă argumentarea a demonstrat teza enunţată iniţial; contrazicerea ipotezei, dacă argumentarea a demonstrat ipoteza respectivă. Se utilizează diverse cuvinte persuasive:

în mod sigur, evident, clar, prin urmare, aşadar, în concluzie etc.

Mãrcile textului argumentativ

Conectori logici: Pot fi cuvinte (conjuncţii, adverbe, prepoziţii, interjecţii), expresii şi locuţiuni (conjuncţionale, adverbiale, prepoziţionale), verbe şi expresii verbale, propoziţii care organizează discursul argumentativ.

• Conectori care introduc teza:

părerea mea este că, voi arăta că

• Conectori care leagă argumentele de tezele pe care le susţin:

prin urmare, aşadar, în consecinţă, fiindcă, deoarece, întrucât

• Conectori care introduc argumente (justificatori):

căci, pentru că, de fapt, dovadă că, cum, având în vedere că, de altfel

• Conectori care introduc primul argument:

în primul rând, mai întâi de toate, să începem prin, trebuie amintit mai întâi că, prima remarcă se referă la, să pornim de la

• Conectori care introduc următoarele argumente:

în al doilea rând, în plus , în continuare, la fel, pe de o parte… pe de altă parte, nu numai… ci şi

• Conectori care introduc concluzia:

deci, în concluzie, aşadar, iată de ce, ei bine

TEXTUL ARGUMENTATIV – PERSPECTIVĂ DIDACTICĂ

Calitatea unei argumentări se măsoară în eficacitatea ei, adică prin puterea de persuasiune. Pentru a fi persuasivă, argumentarea apelează la trei elemente :

· Corectitidinea logică a argumentelor ;

· Implicarea emoțională a auditoriului ;

· Credibilitatea vorbitorului dar și valorile comune a acestuia și a receptorului ;

Forța persuasivă a unui argument este dată de doi factori : justețea premiselor de la care pleacă (fapte, exemple,dovezi credibile) si relația adecvată dintre argument , ipoteză, concluzie. Receptorul constituie un factor esențial in structurarea unui discurs argumentativ. Astfel emițătorul vrea să exercite o influență asupra receptorului, să-i modifice convingerile, credințele sau acțiunile. 

ETAPELE PRODUCERII UNUI TEXT ARGUMENTATIV

•1. 

Citiţi cu atenţie subiectul pentru a vă da seama care este situaţia de comunicare impusă.

(

Cine este enunţiatorul?, Cine este destinatarul?, Când?, Unde?, De ce?, Cu ce scop?), care esta tema, care trebuie să fie teza voastră

•2. 

Căutaţi apoi argumente pentru a susţine teza. Pentru fiecare argument găsiţi cel puţin un exemplu potrivit pe care să-l dezvoltaţi.

•

3.Într-o argumentare scrisă aşezaţi în acelaşi paragraf argumentul şi exemplele potrivite pentru a-l susţine. 

•

Claritatea discursului argumentativ este susţinută şi de 

împărţirea textului în paragrafe

•

Nu uitaţi că , oricare ar fi tipul de text pe care îl aveţi de redactat, trebuie să aveţi o 

introducere

 şi o 

concluzie

 !

•

Utilizaţi corect 

conectorii logici

 !