STOP BULLYING!

Școala românească traversează o etapă în care elevii întâlnesc frecvent situații conflictuale în școală. Peste tot auzim despre acest fenomen de bullying. Acesta apare pe fondul unor situații conflictuale de natură verbală sau fizică, pe fondul unor neînțelegeri, dar situațiile în sine pot genera urmări din ce în ce mai negre. Adesea, situațiile conflictuale dintre elevi au efecte nedorite, negative, asupra performanțelor lor școlare dar și asupra prestigiului școlii din care face parte respectivul grup. Modalitatea în care managerii școlari (directorul și învățătorii, diriginții) gestionează situațiile care se ivesc în școală, pot preveni situațiile de conflict manifest. Cercetările demonstrează că incidența ridicată a problemelor disciplinare în clasă, explică Neamțu, are un impact semnificativ asupra eficienței predării și învățării (apud Sas, 2010, p. 296). Acest subiect, atât de actual pune în dificultate cadrul didactic, pentru că el trebuie să se raporteze la timpul prezent, la materialele moderne, la copiii din generaţii diferite, cu nevoi şi interese fel de fel. Erorile pedagogice se răsfrâng asupra întregului colectiv de elevi, astfel că este necesar a se cunoaște factorii de risc. Pe lângă elevii care provoacă aceste neînțelegeri, sunt vizați și elevii martori, care se simt captivi și ei în astfel de situații, în mod involuntar. Școala reprezintă cadrul social al copilului, elevului, adolescentului, de aceea este important ca de timpuriu, el să înveţe să interacţioneze cu grupul și nu numai, acest lucru va constitui baza viitorului adult, să respecte regulile de conviețuire într-un grup. Cercetările tot mai dese din domeniu oglindesc preocuparea specialiștilor pentru această faţetă a societății contemporane: prevenirea, controlarea și stoparea bullyingului. Mecanismele de a preveni, a interveni și a rezolva probleme disciplinare presupun niște strategii de intervenție ale cadrului didactic, strategii de natură managerială. Succesul unui management al clasei presupune, până la un punct, și prevenție, înainte de dezvoltarea situației problematice (Sas, 2010, p.296). Pentru soluționarea acestor experiențe de nedorit, este cel mai potrivit formarea unui grup de profesori care să se sprijine reciproc, pentru că mai multe idei bune pot genera planul perfect. Este necesar să se realizeze un plan de acțiune împotriva acestor fenomene neplăcute. Profesorul diriginte este cel pe ai cărui umei cade responsabilitatea gestionării situației.  Ca o concluzie, nu aș putea elabora o rețetă perfectă antibullying, însă cred cu tărie că acest fenomen deloc invizibil trebuie observat încă de la cele mai mici abateri. 

Bibliografie: Sas, C. 2010. Cunoașterea și dezvoltarea competenței emoționale. Oradea: Editura Universității din Oradea