Rolul limbajului și socializarea la prescolari

Prin natura sa, limba este un sistem complex de semne organizate riguros, având la bază scopul suprem al comunicării umane. Analizând cu atenție, se dezvăluie organizarea materialului la nivelul enunțului și al unității de comunicare. Copilul percepe intuitiv aceste caracteristici încă de la o vârstă fragedă, când se formează primele abilități de comunicare. Acestea se perfecționează odată cu regimul școlar, care utilizează funcția metalingvistică pentru a traduce realitatea instrumen­tală abstractă în limbaj didactic. Jean Piaget spunea autoritar: "Toate conduitel­e comportă un aspect înnăscut și unul dobândit, dar nu se știe unde se află frontiera dintre ele." Este firesc să fie așa, pentru că o nouă achiziție se clădește pe un sistem de cunoștințe și deprinderi deja sedimentate și nu pe un teren gol. Este cunoscut faptul că formarea capacităților operaționale și funcționale reprezintă o problemă importantă în cadrul formării intelectuale. Funcțiile mentale apar și se maturizează diferit, așadar învățarea limbajului și a unor forme de raționament sunt posibile doar când aceste funcții au atins un anumit grad de dezvoltare și maturizare. În grădiniță, învățarea orală a limbii constituie un instrument indispensabil pentru învățarea cititului și scrisului. Limba de "neînlocuit cu alta" (George Șion) este un fagure de miere filtrat prin raze de suflet și "curge prin veac pentru a ajunge în vers o nuanță de graiuri și cuvinte." (Tudor Arghezi). Cercetările psihologice au arătat că dezvoltarea vorbirii copiilor, a limbajului în special, are loc sub influența mediului și a educației. Acest lucru se realizează cu eficiență optimă în cadrul întregului program din grădiniță, în procesul relațiilor copil-copil și copil-educator, pe baza experienței cognitive acumulate. Dezvoltarea capacităților de comunicare de la vârsta fragedă este esențială pentru organizarea interrelaționării cu scopuri cognitive. Nevoia de comunicare și dezvoltarea abilităților de exprimare devin fundamentale în etapele ulterioare ale formării educaționale. Trecerea de la limbajul oral la cel scris reprezintă o tranziție esențială, unde instrumentele metalingvistice devin un fundament solid. Profesorii au un rol crucial în ghidarea elevilor prin această tranzitie, asigurându-se că aceștia înțeleg nu doar structura lingvistică, ci și semnificația profundă a cuvintelor.