ROLUL ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE ÎN PARTENERIAT CU FAMILIA

Compus de: PROF. Marinescu PaulaScoala: ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.4 BUCURESTIPublicat: 12/01/2024Resursele Profesorului
 ROLUL  ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE ÎN PARTENERIAT CU FAMILIA

Procesul de colaborare cu părinţii asigură atingerea scopului educaţional, şi anume de a obţine dezvoltarea globală a copilului. Prin colaborarea părinţilor cu şcoala, aceştia pot completa, sprijini şi dezvolta personalitatea copilului. O educaţie adevărată şi reală se fundamentează în familie şi se continuă în grădiniţă şi şcoală. Pe de altă parte, tot ceea ce copilul învaţă în  cadrul școlii pierde din importanţă şi eficienţă în condiţiile în care părinţii nu întăresc şi nu valorifică programul educativ desfăşurat în cadrul unității de învățământ. Toate aceste motivaţii conduc la necesitatea realizării parteneriatelor reale dintre familie şi școală, în care spre beneficiul copiilor, implicarea familiei în viaţa școlii să fie una concretă, activă şi de durată, aşa încât membrii acestora să devină parteneri reali în educaţia copiilor lor. Prin încheierea parteneriatelor cu părinţii, aceştia sunt încurajaţi să ia parte la planificarea şi derularea programelor educative pentru copii, ceea ce implică o responsabilizare şi o eficienţă sporită. 

Astfel, părinţii au posibilitatea să-şi cunoască mai bine copiii, modul lor de manifestare în viaţa de grup, pot înţelege mai bine rolul lor educativ. Printre obiectivele principale ale colaborării dintre instituţiile educative şi familie putem aminti: - înlăturarea factorilor perturbatori în cadrul comunicării şcoală –familie;  -creşterea gradului de implicare a părinţilor în toate activităţile şcolare şi extraşcolare; -schimbarea mentalităţii neadecvate a unor părinţi faţă de şcoală; cunoaşterea de către părinţi a posibilităţilor şi nevoilor psiho-fizice ale copiilor; -învăţarea unor deprinderi şi tehnici de muncă intelectulală sub formă de activităţi comune elevi – părinţi – cadre didactice. 

Majoritatea părinţilor au nevoie de informaţii de bază referitoare la copiii lor. Ei vor să fie informaţi despre scopul de bază al programului educativ la care participă copiii lor şi doresc să fie implicaţi în luarea deciziilor. Părinţii vor să fie la curent cu progresele copilului.

Pentru realizarea parteneriatului cu părinţii este esenţial ca: părinţii să fie priviţi ca participanţi activi, care pot aduce o contribuţie reală şi valoroasă la educarea copiilor lor;  să se recunoască şi să se valorifice informaţiile date de părinţi referitor la copii; părinţii să ia parte la adoptarea deciziilor referitoare la copiii lor; responsabilitatea să fie împărţită între părinţi si cadre didactice; părinţii să facă parte din comitetele de părinţi; să ajute la continuarea programului educativ acasa; să urmarească în mod regulat progresul copiilor lor; să ia parte, să sprijine activităţile extraşcolare organizate împreuna cu educatoare. Datorită diferenţelor de scopuri, resurse, pregătire, valori, nevoilor diferite, percepţii, atitudini, de foarte multe ori exista posibilitatea apariţiei unor conflicte între părinţi şi cadrele didactice ce pot fi determinate de: o slabă colaborare; lipsa de informaţii; intoleranţa la stilul de viaţă al celuilalt, la opiniile sau chiar la prezenţa fizică; neacceptarea unor diferenţe de pregătire, condiţii sociale, morale, religie, nationalitate; lipsa unor preocupări în sensul construirii relaţiilor de colaborare; numărul limitat al întâlnirilor dintre educatoare şi părinti; neclaritate în rolurile fiecăruia şi în responsabilităţile ce le revin; disponibilitatea redusă a părinţilor de a participa la activităţi ; gradul scăzut de interes al unor părinţi faţă de educaţie şi evoluţia copilului.  De aceea, cele mai importante căi de rezolvare a conflictelor sunt: cunoaşterea reciprocă; comunicarea periodică cu aspecte formale şi informale; acceptarea reciprocă, înţelegere şi toleranţă faţă de diferenţe; evaluarea permanentă a relaţiilor comune;  sprijinul acordat familiei în raport cu creşterea şi educarea copilului; atmosfera destinsă, non-formală şi pozitivă în întâlnirile cu părinţii; Învățătoarea trebuie să fie pregatită să asculte, să fie interesată despre sugestiile date de părinţi; atunci când ei simt că ideile le sunt luate în serios se vor implica mai mult în sprijinirea copilului şi a școlii. În acest proces de colaborare, rolul conducător îl are cadrul didactic. El poate să orienteze, să ajute familia în sarcinile ce-i revin, să asigure o unitate de vedere şi de acţiune. După părerea mea, cultivarea unor relaţii de parteneriat efectiv între școală şi familie, în sprijinul educaţiei şi creşterii copilului constituie cheia succesului  în adaptarea şi integrarea şcolară. Relaţiile de colaborare dintre părinţi şi unitatea de învăţământ pe care o frecventează copilul lor constituie primul pas către o educaţie deschisă, flexibilă şi dinamică a personalităţii copilului. Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea directă a școlarilor în activităţi. Teme precum

: “Toamna, mândră darnică! ”,“Crăciunul în inimile noastre”, “1 Martie - Mărţişor”, “1 Decembrie-Ziua Națională a României”, “Vizită la Muzeul Unirii din Alba Iulia”

sunt foarte cunoscute și foarte îndrăgite de elevi și părinți, deoarece îi provoacă să se implice afectiv şi efectiv în realizarea sarcinilor, în căutarea şi sortarea materialelor necesare, în culegerea de informaţii şi curiozităţi referitoare la tema aleasă. Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive pentru şcolari, ar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică. În urma derulării parteneriatului școală-familie am constatat un progres în ceea ce priveşte antrenarea școlarilor într-un număr cât mai mare de activităţi extraşcolare şi în domenii diverse, iar în alegerea strategiilor de abordare am avut în vedere compararea obiectivelor din taxonomiile cognitive, afective şi psihomotrice, cu tipurile de inteligenţă sau cu diverse metode şi tehnici, în funcție de nivelul grupei pe care o conduc. 

În asemenea situaţii, măiestria profesorului trebuie susţinută de diagnoza psihologică, fiind necesară în acelaşi timp şi o colaborare directă, permanentă între profesor, părinte şi copil.

Serbările şcolare 

reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este surprinsă de potenţialul propriului copil.

Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient de educare, de influenţare formativă a copiilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale  în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a copiilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.

Excursiile tematice, tabere sunt, de asemenea, evenimente cu o importanță deosebită în activitatea elevilor și a familiilor acestora. Elevii interacționează unii cu alții și dezvoltă prietenii, socializează și impart experiențe de viață.Imi place să organizez excursii si să îi implic pe părinți în alegerea destinațiilor și a potențialului turistic al acestora. Am organizat excursii la Sibiu, am vizitat Dumbrava cu grădina zoologică, Muzeul Brukental, Astra, Centrul Vechi, Târgul de Craciun etc. O altă excursie a fost la Deva-Hunedoara-Prislop, o destinație cu multe obiective de o rară frumusețe :Cetatea Devei, Muzeul Aurului,Castelul Huniazilor, Centrul Spiritual Prislop etc.Toate aceste excursii au închegat prietenii între elevii clasei și alți elevi, au creat amintiri de neuitat!

În concluzie, parteneriatele cu părinții, activitățile extracurriculare și alte asemenea activități școlare contribuie în mare măsură la creșterea gradului de implicare al părinților și la realizarea obiectivelor propuse între principalii factori din educație: școala și familia.

Înapoi