Relația Părinte - Copil. De ce este importantă și cum o construiești?

Relația părinte - copil este importantă și vitală în primii ani de viață, dar și pe întreaga perioadă a școlarizării elevului, aceasta se bazează pe încredere, prietenie, respect, astfel să rezulte o relație sănătoasă și pozitivă. 

Părinții simt împlinirea odată cu închegarea vieții de familie prin sosirea copiilor în viața lor, dar, totodată, au și un set important de responsabilități. Sunt responsabili de relația ce trebuie creată între cele două părți, de viitorul copilului lor, atât din punct de vedere educațional, cât și socio-profesional. Dar, în cele din urmă, totul se reduce la tipul de relație pe care un părinte o împarte cu copilul. Cu cât relația este mai bună, cu atât poate fi mai bună și dezvoltarea educației acestuia.

Tensiunile şi confictele dintre părinţi şi copii, pot avea o intensitate diferită, dar şi o durată variabilă, unde putem distinge anumite exemple, cum ar fi: cearta, neînţelegerea, contrazicerea, refuzul asumării unei obligaţii, sau putem discuta și despre forme complexe, precum: agresivitatea fizică, violenţa, alungarea unui partener de la domiciliu familiei. În condiţiile în care sunt doi copii și părinţii vor avantaja un copil în favoarea altuia, astfel nu respectă și echilibrează raportul dintre merit şi recompense, pot apărea situaţii atât de rivalitate, cât și de gelozie fraternă. Copilul dezavantajat va utiliza mecanisme de apărare, cum ar fi: încordarea, izolarea sau prefăcătoria, minciuna.

 Părinţii trebuie să acorde copilului atenţie totală  pe perioada școlarizarii inițiale, vorbim aici de vârstele preșcolarității și școlarului mic, pentru ca acesta să vadă că sunt interesaţi să îl asculte și să-l ghideze, punând astfel bazele unei relații sănătoase. De exemplu, retragerea cu el într-un loc liniştit şi evitarea prezenţei altor persoane la discuţie îi pot arăta copilului că părinţii sunt cu adevărat interesaţi de problema lui și cu precădere de el. 

Indiferenţa este la fel de dăunătoare, copilul se simte respins şi neglijat atunci când îşi împărtăşeşte gândurile părinţilor, iar aceştia continuă să privească la televizor sau să îşi vadă în continuare de treabă, asfel încetarea oricărei activităţi este necesară pentru a-şi demonstra disponibilitatea, dar și validarea emoțiilor copilului.

Implicarea familiei, ca agent educațional cheie în cadrul procesului instructiv-educativ, este esenţială și imperativă pentru îmbogăţirea mediului stimulativ, fixarea şi lărgirea cunoştinţelor asimilate în sala de clasă, dar și ”completarea” și continua perfecționare a individului, ce nu poate fi realizată doar de învățător în cadrul procesului instructiv-educativ de predare-învățare-evaluare, având o limită orară fixă. Implicarea familiei în actul educațional va întări sprijinirea și îndeplinirea ţelurilor și scopurilor educaţionale. Implicarea# părinţilor în activitatea școlarului mic, de nivelul ciclului primar, este în beneficiul copiilor, al familiei, dar şi al calităţii actului educaţional.

Câteva rezultate pozitive ca urmare a implicării familiei ca agent educational:

1. Copiii care cresc cu un atașament sigur și sănătos față de părinți, au șanse mai mari de a dezvolta relații fericite și mulțumite cu alții în viața lor;

2. Un copil care are o relație sigură cu părintele, învață să reglementeze emoțiile sub stres și în situații dificile;

3. Promovează dezvoltarea mentală, lingvistică și emoțională a copilului;

4. Ajută copilul să manifeste comportamente sociale optimiste și încrezătoare;

5. Implicarea sănătoasă a părinților și intervenția în viața cotidiană a copilului constituie baza pentru o mai bună aptitudine socială și academică;

6. Un atașament sigur duce la o dezvoltare socială, emoțională, cognitivă și motivațională sănătoasă;

De asemenea, copiii dobândesc abilități puternice de rezolvare a problemelor atunci când au o relație pozitivă cu părinții lor. Legătura dintre părinți și copii trebuie nu numai să fie puternică, ci și flexibilă, deoarece nu vă puteți comporta cu un copil de zece ani în același mod în care vă comportați cu un copil de trei ani.

Problemele cotidiene din societatea moderna în care sunt antrenați și membrii familiei, creșterea numărului familiilor care traiesc sub nivelul minim de subzistenta datorită lipsei locurilor de muncă și disponibilizărilor făcute în mai toate domeniile de activitate, au dus la apariția a tot mai multor familii cu probleme: părinți care-și uitau sau ignorau rolul și obligațiile pe care le au față de proprii copii, apărând astfel copii delicvenți, fie datorită imitării modelului parental, fie datorită lipsei familiei care nu-l dorește, îl reneagă și nu-l susține.

Astfel,relația părinte-copil este una foarte importantă în vederea dezvoltării armonioase și naturale a elevului, dar și pentru a crea și susține pilonul pe care învățătorul împreună cu familia clădesc un sistem cultural, socio-profesional, conturând comportamente, atitudini și aptitudini ce vor sta la baza omului de mâine- Omul Adult.