Proiectarea pedagogica si dirijarea mecanismului de invatare

“Scoala cea mai buna este aceea in care inveti inainte de toate a invata” (N. Iorga)

Din toate timpurile invatarea a constituit si constituie o tema de reflectie si interes major atat pentru profesori cat si pentru elevi. Din toate timpurile si mai ales astazi a aparut si apare inrebarea “Ce este invatatura?”. Consideram pertinenta definia data de profesorul Dr. Ioan Neacsu: “ Invatatura este o activitate psihologica extrem de complexa, de insusire activa a cunostintelor, de formare a priceperilor, a deprinderilor, de asimilare a experientei pozitive fata de acestea, toate ducand la devzoltarea personalitatii”. Consideram ca lectia concretizeaza cea mai mare parte a instructiei si educatiei in raport cu celelalte tipuri de activitati scolare. In acceptia didacticii actuale, o lectie moderna se defineste prin caracterul ei solicitant si presupune o implicare a subiectului in actul de invatare. De retinut insa ca, datorita particularitatilor psihofiziologice, fiecare elev recepteaza, asimileaza si realizeaza transferul informatiei in mod specific. Apare intrebarea fireasca: “Cum invatam elevul sa invete in timpul consacrat in timpul unei secvente de instruire?” 

Indrumarea procesului didactic pretinde cu necessitate operatia de predictie a diferitelor forme de comportament pe care dorim sa le formam si care pot aparea in timpul lectiei. Deci trebuie sa anticipam modul de realizare a lectiei, sa proiectam fiecare pas al activitatii didactice, pe baza unei bune cunoasteri a continutului vehiculat, a conditiilor care ar facilita demersul didactic. Proiectarea corespunzatoare a lectiei, a secventei de invatare corespunzatoare unei ore de curs, confera acesteia un bun grad de eficienta. Proiectul de lectie denumit si

modelul tehnologic al lectiei

, difera de ceea ce numeam in versiunea clasica

plan de lectie

. El este inspirat din didactica operationala, trece actul construirii prin ciclul

analiza, sinteza, executie si evaluare

si prezinta urmatorii parametrii:

• - continut esential, 
• - obiective operationale, 
• - sarcini si situatii de invatare,
• - evaluare

Continutul esential

ocupa o pozitie cheie in ansamblul parametrilor proiectului didactic, reprezinta principalul mijloc de realizare a obiectivelor propuse. Continutul este prestabilit de programa scolara, dar profesorul trebuie sa recreeze continutul esential al fiecarei secvente de invatare. Didactica moderna a subliniat importanta precizarii

obiectivelor operationale

specific fiecarei activitati de instruire. Notiunea de obiectiv indica achizitii concrete, controlabile la incheierea unei secvente de invatare. In definirea obiectivelor operationale au fost utilizate criterii de

performanta si competenta

.

Performanta

se refera la ceea ce elevul este apt sa realizeze la sfarsitul unei secvente de instruire, in cadrul unui continut precis delimitat. Al doi-lea criteriu

, competenta

, poseda capacitatea de conservare si transfer superioare, manifestandu-se un interval mai mare dupa terminarea instruirii. Definitia unui obiectiv este utila in masura in care ea precizeaza ceea ce elevul trebuie sa fie capabil sa faca, pentru a dovedi ca a atins obiectivul. Obiectivele sunt in fond rezultatele asteptate. Daca ele nu au fost definite precis, nu se poate realiza riguros evaluarea lor. Consideram mai adecvate, ca instrument de planificare a intentiilor noastre, obiectivele definite prin performante imediate, pentru ca se refera la un continut imediat, corespund sistemului de organizare a materiei si perioadei scolare, faciliteaza direct actiunea. Ceea ce se urmareaste prin obiective este precizat in

sarcina de lucru

pe care elevul o are de realizat.

Evaluarea formativa

, al patru-lea parametru al proiectului de lectie, valideaza sau infirma prin rezultate eficienta si calitatea cunostintelor elevilor. In formularea cerintelor itemului care va fi realizat de elevi, se utilizeaza verbe active cuprinse in obiectivul urmarit sau in sarcina de invatare. Proiectarea activitatii didactice presupune si elaborarea

evenimentelor de instruire.

Dupa Gagne (psiholog educational american) se disting urmatoarele evenimente:

• - captarea atentiei elevilor;
• - anuntarea obiectivelor (informarea elevilor cu privire la obiectivele urmarite);
• - reactualizarea “ ancorelor” ( a cunostintelor insusite anterior);
• - prezentarea noului continut;
• - asigurarea dirijarii invatarii;
• - eveluarea performantei imediate;
• - asigurarea procesului de retentie si transfer;

Feedbackul

(conexiunea inversa) se realizeaza pe tot parcursul orei. Urmarea explicatiilor date de professor, elevii vor demonstra, vor exterioriza ceea ce au retinut.  De retinut ca reactualizarea “ancorelor “ nu este sinonima cu verificarea lectiei anterioare ci reprezinta reactivarea unor notiuni, informatii, cunostinte, deprinderi relevante pentru noua invatare. Cu ocazia prezentarii noului continut, profesorul ofera elevilor informatii, obiective de atins si sarcinile de invatare. O ultima remarca: sarcinile de invatare din clasa, propuse in itemii testului formativ sau in temele pentru acasa, trebuie sa solicite in mod real elevul pentru o invatare prin efort propriu. Efortul profesorului, oricat va fi de mare, nu se va solda cu eficienta dorita daca elevii nu se implica, in egala masura. Forma grafica a proiectului didactic cuprinde cei patru parametrii prezentati anterior. Scenariul didactic, care include metode si procedee utilizate, materialul didactic, evenimentele lectiei, apare sub forma de anexa la proiectul didactic. Principala ratiune in proiectarea instruirii consta in a face posibila atingerea unor obiective definite corect.

Bibliografie:

• - Cezar Birzea- “ Rendre operationnels les objectifs pedagogiques”
• - Robert M. Gagne- “ Principii de design al instruirii”