MODALITĂȚI DE COMBATERE A ABANDONULUI ȘCOLAR

Atunci când vorbim despre abandon școlar avem în vedere încetarea frecventării școlii,  părăsirea sistemului educativ, oricare ar fi nivelul la care s-a ajuns, înaintea încheierii ciclului de studii început. Este, cu alte cuvinte, o formă a eșecului școlar.

Există trei perspective prin care pot fi evaluate cauzele abandonului școlar: Cauze psihologice, referitoare la personalitatea și starea de sănătate a elevului; Cauze sociale, care au în prim plan familia, condițiile socio-economice de acasă; Cauze psihopedagogice, ce țin de contextul școlar; Școala, prin reprezentanții săi, poate propune strategii de combatere a abandonului școlar, după ce a identificat elevi aflați în risc de părăsire a școlii și a constatat cauzele pentru fiecare caz în parte. În cadrul unei astfel de strategii se identifică acțiuni de conștientizare, acțiuni de intervenție, indicatori de evaluare și modalitățile de diseminare a rezultatelor implementării. O strategie completă pentru combaterea și prevenirea abandonului școlar are în vedere, ca și grup țintă, elevii identificați ca și vulnerabili din acest punct de vedere, însă trebuie să prevadă acțiuni și  pentru cadrele didactice care doresc să își asume roluri în cadrul strategiei, dar și pentru părinți și reprezentanți ai comunității. 

Un plan de acțiune complet ar putea fi următorul: Pentru elevii aflați în situație de risc de abandon școlar sunt propuse două tipuri de acțiuni de tip extracurricular:

1

. Club de lectură

– în cadrul căruia se aleg titluri de cărți cu eroi care reușesc să își depășească  greutățile. Aceștia pot deveni modele de speranță și schimbare de atitudine pentru elevi aflați în situații similare. Cărți precum ”Aproape sigur” de Lisa Graf, ”Charlie și fabrica de ciocolată” de Roald Dahl sau ”Matilda” de Roald Dahl pot fi citite în cadrul acestor cluburi de lectură. După citirea cărții, elevii participă la diferite activități distractive, pe baza textelor citite, pentru extragerea și prelucrarea informațiilor, pentru înțetegerea mesajelor. Pentru ca elevii să fie motivați să participe, se vor realiza activități deosebite:  frigărui de fructe trecute prin ciocolată, o carte din materiale neașteptate, o altă copertă pentru cartea citită, carnaval, jocuri de rol, ghicitori amuzante, știri trăznite, etc. Ca și indicatori de evaluare, se pot utiliza: graficul participării elevilor; produsele activității lor care indică gradul participării active;progresul înregistrat la activitățile școlare în cadrul orelor de limba și literatura română.

Modalități de diseminare: expunerea lucrărilor elevilor, fotografii și filmulețe transformate în materiale digitale de tipul unor reviste online (în aplicația Calameo, spre exemplu), revista școlii.

2.Ateliere STEAM

- cu activități practice, cu experimente prin care elevii învață despre cauze și efecte, despre fenomene cu care sunt familiarizați pentru că le văd, dar nu cunosc explicațiile științifice. Construirea unui circuit electric, a unei busole rudimentare, jucarea unor jocuri de orientare cu ajutorul hărții și a busolei, experimente cu substanțe nepericuloase, aflate la îndemână și care produc efecte fabuloase, realizarea unui rover lunar în miniatură, a unor roboți pot reprezenta activități atractive, menite să descopere talente și pasiuni, să motiveze elevii să vină la școală, să știe mai multe.

Graficele de prezență a elevilor, produsele activității lor, progresul înregistrat la activitățile școlare în cadrul orelor de științe, premii la concursuri de științe, de robotică, etc., chestionare de satisfacție, toate acestea pot fi buni indicatori pentru evaluare.  Pentru cadrele didactice pot fi cuprinse următoarele acțiuni de conștientizare și acțiune:

1.Întâlniri de lucru în cadrul școlii, 

cu centrul de interes orientat pe informare și formare pentru activitățile propuse în vederea combaterii și prevenirii abandonului școlar. În cadrul acestor întâlniri de lucru se pot trasa coordonatele unor cercuri sau ale altor tipuri de activități extracurriculare pentru elevii aflați în situație de risc. Se identifică spații, materiale, personal pentru funcționarea cercurilor/atelierelor propuse. Tot aici se diseminează rezultate ale unor acțiuni încheiate, se trag concluzii, cu plusuri și minusuri. Se identifică nevoi de formare pentru alte tipuri de acțiuni sau pentru alți colegi care doresc să se implice. Implementarea activităților de tip extracurricular ( perioade, ritmicitate, număr de copii implicați) cu grafice de prezență și de monitorizare a activității, cu procese verbale pot constitui indicatori de evaluare. Diseminarea rezultatelor poate fi realizată prin intermediul expunerii lor în  cadrul ședințelor cu părinții, consiliilor elevilor, consiliilor profesorale, pe pagina oficială a/ site-ul oficial al școlii.

2.Schimburi de experință cu alte unități școlare din județ, din țară sau din alte țări

Împărtășirea experienței proprii oferă idei de bună practică altor instituții care se confruntă cu aceleași probleme. Preluarea unor bune practici și/ sau adapatrea lor asigură noi oportunități pentru satisfacerea unor nevoi.  Este un schimb util care sigură noi pârghii atunci când cele deja folosite nu mai au succes sau nu sunt suficiente. Se pot crea vizite cu elevii din școli diferite, beneficiind de cazare și ajutor pentru copiii aflați în risc de abandon școlar. Se poate descoperi existența unor programe sau proiecte extrașcolare naționale sau internaționale prin intermediul cărora elevii să beneficieze de activități atractive, gratuite, motivante. Acordurile de parteneriate, procesele verbale, articole de presă, rapoartele finale de activitate pot reprezenta, în aceste cazuri, reali indicatori de evaluare, iar diseminarea se poate realiza cu succes prin intermediul rețelelor de socializare. Părinții trebuie tratați ca factori-cheie în cadrul oricărei strategii de combatere și prevenire a abandonului școlar. De aceea, e necesar să regăsim în plan și acțiuni de conștientizare și de intervenție dedicate lor.

1.

Lectoratele

realizate în cadrul ședințelor cu părinții sau ca acțiuni distincte, pot aduce  în prim plan problema abandonului școlar pentru înțelegerea gravității, pentru a identifica eventuale cauze și pentru a găsi soluții la aplicarea cărora să poată participa și membrii familiei fiecărui elev aflat în situație de risc.

Procesele verbale și tabelele de prezență pot fi indicatori de evaluare, iar diseminarea poate fi făcută în consiliile profesorale, în ședințele de lucru cu skateholderii.

2.

Înființarea unei asociații de părinți 

poate fi un plus în cadrul unei strategii de acest gen. O asociație al cărei statut să fie centrat pe sprijinirea activităților extracurriculare realizate în scopul prevenirii și combaterii abandonului școlar poate fi un partener de nădejde pentru o școală căreia îi pasă cu adevărat de toți elevii săi. Părinții pot fi voluntari sau pot dona, atrage alți voluntari sau  donații (cărți și materiale pentru cercuri, kituri pentru roboți, finanțarea deplsărilor la concursuri) .

Procesele verbale, statutul asociației, chitanțe,  facturi, registre de intrări-ieșiri sunt tot atâția indicatori de evaluare, iar diseminarea activității se poate realiza în consilii ale școlii și adunări ordinare, extraordinare și generale ale asociației. Reprezentanți ai comunității pot fi implicați în strategia unei instituții școlare, iar sprijinul venit din  partea lor poate fi unul decisiv în succesul acțiunilor. 

1.Parteneriatele cu diferite ONG-uri 

 din comunitate pentru derularea unor activități extracurrilucare reprezintă modele de bune practici în vederea prevenirii și combaterii abandonului școlar. Se pot invita în cadrul cluburilor de lectură scriitori, membri ai unor ONG-uri, dând elevilor oportunitatea de a cunoaște autori, de a dialoga cu aceștia. Un ONG poate susține financiar deplasarea elevilor din cadrul unui club de lectură într-o excursie cu tematică literară, de exemplu: ”Pe urmele lui Ion Creangă”.

Procese verbale, rapoarte, facturi, chestionare de satisfacție costituie variați indicatori de evaluare, iar media poate oferi oportunități de diseminare a rezultatelor.

2. Proiectele în parteneriat cu reprezentanți ai unor universități 

din comunitate pot aduce un plus de valoare într-o strategie prin care o școală luptă împotriva abandonului școlar Profesori ai universității dar și studenți pot  veni cu un plus de cunoștințe, spații de lucru, laboratoare, rezultate la cercetări, inovații în cadrul cercurilor STEAM din instituțiile de învățământ preuniversitar.. Se pot crea situații de învățare în care elevii să își descopere pasiuni și care să contribuie la orientarea lor profesională, oferindu-le motivația de a continua școala, de a deveni studenți. Indicatori ai evaluării pot fi: acorduri de parteneriat, grafice de prezență, produse ale activității, chestionare, iar diseminarea poate fi realizată în consilii la nivelul celor două instituții, pe rețele de socializare, la ședințele cu părinții. Un astfel de plan poate fi o soluție pentru a asigura tuturor elevilor nevoia de educație, pentru a-i motiva să continue frecventarea cursurilor, trecând peste dificultățile pe care le întâmpină.

Bibliografie:

Moisin, Anton, (2007)

Arta educării copiilor și adolescenților în familie și în școală

,

Editura Didactică și Pedagogică, București