METODE ŞI TEHNICI DE ÎNVĂŢARE ACTIVĂ ÎN GRĂDINIŢĂ

Metodele interactive de grup sunt modalitati moderne de stimulare a invatarii experentiale, de exersare a capacitatilor de analiza, de dezvoltare a creativitatii copiilor. Specific acestor metode este faptul ca ele promoveaza interactiunea dintre prescolari, schimbul de idei, de cunostinte, asigurand un demers interactiv al actului de predare-invatare-evaluare. Prin folosirea acestor metode, prescolarii depun un efort intelectual, de exersare a proceselor psihice, de abordare a altor demersuri interdisciplinare prin studiul mediului concret si prin corelatiile elaborate interactiv, in care isi asuma responsabilitati, formuleaza si verifica solutii. Predarea traditionala in sensul in care educatoarea explica, iar rolul copiilor este acela de a urmari, nu produce invatare decat in foarte mica masura. Educatoarea trebuie sa gaseasca acele metode care sa permita “stocarea” informatiei pentru mai mult timp, copiii insisi trebuie sa organizeze ceea ce au auzit si vazut intr-un tot ordonat si plin de semnificatii. Daca copiilor nu li se ofera ocazia discutiei, a investigatiei, a actiunii si eventual a predarii, invatarea nu are loc. Modernizarea si perfectionarea metodologiei didactice presupune sporirea caracterului activ al metodelor de invatamant, adica aplicarea acelor metode cu un pronuntat caracter formativ. Pentru a realiza o educatie de calitate centrata pe copil este necesar ca activitatile de invatare sa fie combinate cu activitatile de cooperare, de invatare in grup si de munca interdependenta.

Folosirea metodelor interactive de grup in activitatea cu prescolarii permite experimentarea, gasirea unor noi variante pentru a spori eficienta activitatii instructiv – educative din gradinita, prin directa implicare a prescolarului si mobilizarea efortului sau cognitiv. Adevarata invatare este aceea care permite transferul achizitiilor in contexte noi. Lucrul in echipa a oferit copiilor posibilitatea de a-si impartasi parerile, ideile, informatiile, iar timpul de solutionare a problemelor a fost de cele mai multe ori mai scurt. Conceptia moderna asupra educatiei prescolare presupune folosirea din plin a invatarii dirijate si spontane si considera invatarea drept actiunea principala a dezvoltarii inteligentei copilului. Gradinita s-a adaptat perfect cerintelor noilor generatii prin abordarea cu succes a unor metode inovatoare de organizare si desfasurare a activitatilor, imbinandu-le, in acelasi timp, in mod armonios cu metodele traditionale, fara de care procesul instructiv – educativ ar risca sa piarda din continut, din informatii. Cresterea calitatii procesului instructiv – educativ din gradinita, bunul mers al procesului de invatamant si rezultatele obtinute depind de metodele utilizate.

Avand in vedere ca in gradinita principala activitate este jocul, metodele interactive trebuie introduse ca niste jocuri cu sarcini si reguli care sa fie antrenante, atractive. Copilul are nevoie nu numai de sprijin si indrumare, ci si de libertate si initiativa personala, iar educatorul trebuie sa inteleaga, sa accepte, si sa incurajeze modalitatile specifice prin care copilul achizitioneaza cunostinte: imitare, incercare si eroare, experimentare. Metodele interactive de grup castiga tot mai mult teren, reprezentand o alternativa la didactica traditionala in beneficiul copiilor si al cadrelor didactice in egala masura. Deci, regandirea educatiei formale se impune si ne obliga sa schimbam relatia cu copiii si intre copii promovand sprijinul reciproc si dialogul constructiv prin utilizarea de noi strategii. Prin aplicarea acestor metode copiii isi exerseaza capacitatea de a selecta, combina, invata lucruri de care vor avea nevoie in viata de scolar si de adult. De asemenea, aceste metode activeaza toti copiii si le dezvolta comunicarea, creativitatea, independenta in gandire si actiune, ii ajuta sa ia decizii corecte si sa argumenteze deciziile luate. Aceste metode presupun respectarea particularitatilor de varsta, imbinarea diferitelor forme de activitate, imbinarea muncii individuale cu munca pe grupuri si activitatea frontala, evaluarea corecta a rezultatelor obtinute si reconstituirea relatiei educatoare – copil. Metodele de invatare activa implica copiii in procesul de invatare in sensul formarii lor ca participanti activi la procesul de educare, astfel fiind ajutati sa inteleaga lumea in care traiesc si sa aplice in diferite situatii de invatare ceea ce au invatat. Aceste metode sunt folosite din ce in ce mai mult in practica educationala alaturi de cele traditionale ori in combinatie cu acestea.

Asadar, metodele interactive determina solicitarea mecanismelor gandirii, ale inteligentei, ale imaginatiei si creativitatii. Ele sunt totodata mijloace prin care se formeaza si se dezvolta priceperile, deprinderile si capacitatile copiilor de a folosi roadele cunoasterii transformand exteriorul in facilitati interioare, formandu-si caracterul si dezvoltandu-si personalitatea. Toate metodele interactive de grup stimuleaza creativitatea, comunicarea, activizarea tuturor copiilor si formarea de capacitati ca: spiritul critic constructiv,  independenta in gandire si actiune, gasirea unor idei creative, indraznete de rezolvare a sarcinilor de invatare.

Dintre obiectivele metodelor interactive enumeram: Formarea sau promovarea unor calitati europene ce au la baza atitudini si competente democratice, stabilirea unor relatii interculturale care au la baza comunicarea; Insusirea unor cunostinte, abilitati, comportament de baza in invatarea eficienta a unor abilitati practice in conditii de cooperare;  Dobandirea primelor elemente ale muncii intelectuale in vederea cunoasterii realitatii si a activitatii viitoare de invatare scolara; Implicarea activa si creativa a copiilor pentru stimularea gandirii productive, a gandirii divergente, libertatea de exprimare a cunostintelor, a gandurilor, a faptelor; Formarea deprinderilor copiilor de a gasi singuri informatii, de a lucra in echipa, de a aplica cunostintele in diferite situatii de viata, de a constientiza stilurile de invatare pe care le prefera (adica cum invata o poezie, o poveste, cum realizeaza un desen, o constructie etc., cel mai repede); Realizarea unor obiective interdisciplinare, a sti sa culeaga informatii despre o temă data , a sti sa identifice probleme diferite, a sti sa faca conexiuni; Incurajarea autonomiei copilului si promovarea invatamantului prin cooperare; Focalizarea strategiilor pe promovarea diversitatii ideilor; Formarea unui sistem de capacitati; Formarea deprinderii de a gandi critic; Comunicarea pe baza unei tehnologii informationale, moderne, interactive.

1. BibliografieBreben Silvia, Goncea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela – 

Metode interactive de grup-ghid metodic

, Editura Arves, 2002;

2. Breben Silvia, Ruiu Georgeta, Gongea Elena – 

Activităţi bazate pe inteligenţe multiple

, Editura Reprograph, Craiova, 2005;

3. Gluiga Lucia, Spiro Jodi – 

Învăţarea activă, Ghid pentru formatori şi cadre didactice

, Bucureşti, 2001.