METODE DE EVALUARE LA CHIMIE, ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI INOVATIV

Evaluarea este o componentă esenţială a procesului instructiv-educativ, a triadei instruire-predare-evaluare, având ca scop cunoaşterea efectelor activităţii desfăşurate, în vederea optimizării ei, pe baza colectării, organizării şi interpretării rezultatelor obţinute prin intermediul instrumentelor de evaluare. De asemenea rolul ei este să depisteze limitele învăţării, greşeli, lacune, nivel prea scăzut de cunoştinţe, dificultăţi în interpretarea şi aplicarea cunoştinţelor, pentru depăşirea acestora şi realizarea progresului şcolar. Cu ajutorul evaluării se obţin informaţii despre cunoştinţele stocate, respectiv capacităţile formate la elevi, recepţionate prin conexiune inversă prin factorii care realizează comanda. Evaluarea utilizează

măsurarea

(atribuirea de numere unor fapte şi fenomene), dar constă în formularea unor

judecăţi de valoare

indicând nivelul de realizarea al obiectivelor comparativ cu cele proiectate.

Modalităţile de realizare a evaluării se structurează în funcţie de momentul aplicarii, în:

a)

Evaluarea iniţială

, are scopul de a stabili cât mai exact câteva lucruri absolut necesare profesorului pentru a-şi elabora strategia didactică prin răspunsurilre la următoarele întrebări: Au elevii cunoştinţele anterioare necesare învăţării care urmează? Cât poate să înveţe fiecare elev la disciplina mea? Cât este dispus să înveţe elevul la materia pe care o predau (motivaţia intrinsecă şi extrinsecă). 

b)

Evaluarea continuă

(

formativă, pe parcurs

) are caracter permanent, profesorul fiind preocupat concomitent de comandă şi control. Ea se realizează din mers, având rol de diagnosticare dar şi de ameliorare. 

c)

Evaluarea cumulativă (sumativă

) este mai complexă pentru că ea trebuie să furnizeze informaţiile relevante despre nivelul de pregătire al elevilor la sfârşitul unei etape de instruire ( unitate de învăţare, semestru, an şcolar). Cele mai răspândite forme de evaluare sumativă sunt: tezele naţionale şi bacalaureatul.

Metodele tradiţionale de evaluare sunt:

  probe scrise,  probe orale,  probe practice. Fiecare din aceste metode tradiţionale are avantaje şi dezavantaje. Din acest motiv , ele trebuie combinate într-un mod optim. În domeniul chimiei, există diverse metode inovative de evaluare care pot fi utilizate pentru a măsura înțelegerea și competențele elevilor în diverse concepte și tehnici chimice. Iată câteva exemple:

1. 

Simulări și modele interactive:

Utilizarea simulărilor și a modelelor interactive în laboratorul virtual poate oferi elevilor oportunitatea de a explora și de a înțelege fenomene și concepte chimice într-un mediu sigur și controlat. Acest lucru poate fi util în înțelegerea unor concepte mai abstracte sau dificile.

2. 

Proiecte bazate pe probleme: E

levii pot fi puși să lucreze în echipe pentru a rezolva probleme chimice complexe sau pentru a aplica cunoștințele într-un context real. Aceste proiecte pot implica cercetare, experimentare și prezentare a rezultatelor.

3.

Evaluarea bazată pe competențe

: În loc să se concentreze exclusiv pe cunoștințele teoretice, evaluările pot fi orientate către abilitățile practice ale elevilor în laborator. Astfel, elevii sunt evaluați pe baza modului în care aplică cunoștințele lor în rezolvarea problemelor practice și în efectuarea experimentelor.

4.

Portofolii digitale

: Elevii pot crea portofolii digitale care să evidențieze munca lor, experimentele, proiectele și rezultatele obținute în timpul cursului de chimie. Acestea pot include și reflecții personale asupra procesului de învățare și evoluția cunoștințelor lor.

5.

Jocuri educaționale

: Dezvoltarea jocurilor educaționale sau a aplicațiilor interactive poate fi o modalitate captivantă de a evalua cunoștințele și abilitățile elevilor în domeniul chimiei. Aceste jocuri pot fi concepute pentru a testa înțelegerea conceptelor, rezolvarea problemelor și aplicarea corectă a principiilor chimice.

Metodele alternative de evaluare sunt: observarea sistematică a comportamentului elevului (fişe de evaluare/autoevaluare, liste de control/verificare, scări de clasificare), investigaţia, proiectul, referatul, portofoliul, autoevaluarea. Ele oferă profesorului informaţii suplimentare despre activitatea şi nivelul de achiziţii al elevului. Acestea completează datele furnizate de metodele tradiţionale. În evaluarea de astăzi , indiferent de tipul ei folosim itemi.

Calităţile instrumentelor de evaluare : pentru ca rezultatele evaluării să aibă semnificaţie pentru evaluatori, evaluaţi ,instituţii şi societate, instrumentele de evaluare au următoarele calităţi : validitatea, fidelitatea,  obiectivitatea şi aplicabilitatea.

Evaluarea cu ajutorul calculatorului

. Informatica permite adaptarea învăţământului la cerinţele fiecărui elev, la ritmul de muncă, la aptitudinile intelectuale şi la nivelul său de cunoştinţe. Evaluarea cu ajutorul calculatorului este debarasată de elemente de subiectivism, de emoţiile care-i însoţesc pe elevi la verificările curente şi la examene. Ea economiseşte timp şi schimbă raportul profesor-elev prin creşterea încrederii elevilor în obiectivitatea profesorilor. Elevii se pot autoevalua pe parcursul muncii independente, beneficiind de feed-back-ul necesar unei învăţări eficiente şi performante. La orele de chimie se pot folosi diverse platforme educationale  care ajută foarte mult în procesul educativ prin prezentarea atractivă a lecţiilor, jocuri, experimente virtuale, teste de evaluare.

Verificarea prin lucrări practice

. Această metodă permite profesorilor să constate capacităţile elevilor de a aplica cunoştinţele teoretice în practică, să verifice gradul de stăpânire al priceperilor şi deprinderilor de activitate experimentală. Probele constau în confecţionarea unor obiecte sau aparate, executarea unor experimente demonstrative sau lucrări de laborator, întocmirea unor desene,  schiţe, grafice. Este greu de imaginat că o metodă sau alta ar putea să acopere toate cerinţele pe care le reclamă evaluarea rezultatelor şcolare sau să răspundă nevoilor tuturor situaţiilor de instruire iar în consecinţă analiza metodelor de măsurare şi evaluare a rezultatelor şcolare, fiecare reprezentând însuşiri distinctive, virtuţi limite, conduce în mod logic la complementaritatea acestora. 

Bibliografie

1. Ion T. Radu „ Evaluarea în procesul didactic” Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A.Bucureşti, 2007
2. Sanda Fătu „Didactica chimiei” Ed. Corint, Bucureşti, 2007
3. Adrian Chiriac, Delia Isac, Rodica Iagher” Perfecţionare chimie”, Ed. Mirton, Timişoara, 2001
4. Rodica Constantinescu, Marilena Râpă „Manual de chimie pentru clasa a-VIII-a” Ed. Sigma, Bucureşti, 200