Managementul evaluării și practicile educaționale

Sistemul de evaluare în învăţământul românesc.

Procesul evaluativ, privit sub toate aspectele sale, ca verificare, măsurare, semnificare şi argumentare, deşi în aparenţă simplu, implică o mare responsabilitate. Acesta nu poate fi înfăptuit decât apelându-se la tot ce au adus nou cercetările din domeniul psihologiei şi pedagogiei, în sensul creşterii randamentului procesului de învăţământ.

Evaluarea are menirea:

• - de a pune în evidenţă modificările survenite în comportamentul elevilor, 
• - de a formula o judecată de valoare asupra nivelului la care s-a realizat învăţarea, 
• - de a determina realizarea eficientă a proceselor înregistrate. 

Tendinţa dominantă în docimilogia contemporană, cu deschidere spre viitor, vizează:

• - realizarea unei determinări reale a capacităţilor şi aptitudinilor elevilor,
• - aprecierea obiectivă, la nivel naţional, a performanţelor şcolare,
• - evitarea suprasolicitărilor şi a tensiunii psiho-nervoase a elevilor.

Demersul evaluativ nefiind un scop în sine, adevărata sa raţiune este aceea de a contribui la ameliorarea şi optimizarea procesului de învăţământ.

Atât succesele cât şi eventualele lacune în pregătire, permit autoaprecierea activităţii în toate fazele procesului didactic. Acestea vor viza luare unor măsuri ameliorative, raportate la propria activitate, atât prin continuarea sa la nivel superior, cât şi prin remedierea carenţelor, ce au determinat lacune în pregătirea elevilor. Sistemul de evaluare din învăţământul românesc, practicat de majoritatea cadrelor didactice este caracterizat prin: întrebare-răspuns, scos la tablă, povestire, explicare, dialog interminabil profesor-elev. Aşadar, este un sistem perimat, cu multe neajunsuri ce conduc adesea la o evaluare neconcludentă, subiectivă şi cu eficienţă minimă. În prezent, se manifestă pregnant tendinţa de a integra evaluarea în procesul predării şi învăţării. Se fac încercări de a suprima clasicul moment al verificării de la începutul lecţiei, urmând ca toate instrumentele folosite în acest scop să fie incluse pe întreg parcursul orei, realizând o evaluare continuă. Accentul se pune pe evaluarea procesuală, ce trebuie să reflecte un proces cognitiv mai eficient, generator de instrucţie-educaţie, capacităţi intelectuale-afective-volitive, concordante cu cerinţele vremii. La toate nivelele învăţământului preuniversitar s-au produs modificări, în acest scop fiind înfiinţat Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare

.

Noile orientări în evaluare decurg din obiectivele şi conţinuturile vizate de programele şi manualele aflate în uz. Cunoscând ce li se cere, în activitatea de învăţare, la un obiect de studiu, atenţia elevilor se deplasează de la motivaţia extrinsecă a notei, la una intrinseca, aceea a dorinţei de a realiza obiectivele stabilite. Este important în dezvoltarea cunoaşterii să nu-l clasificăm neapărat pe elev în raport cu alţii, ci să-i arătăm până unde a ajuns, prin eforturile proprii, la ce distanţă se află faţă de obiectivul urmărit şi care sunt paşii ce trebuie să îi facă în perioada următoare. Noul mod de a aborda conţinuturile doreşte să instrumenteze în acelaşi timp elevii cu tehnici şi metode de autoinstruire

, 

utile ulterior pentru orientarea şcolară şi profesională. Pot fi luate în considerare şi utilizate forme diverse de evaluare: examinări orale, eşantionarea şi sondajul, autoevaluarea, interevaluarea şi testul docimologic, în cazul în care noutatea adusă este autentică, superioară. Ar trebui activată plăcerea gândirii, exaltarea în faţa descoperirii, siguranţa expunerii prin aprofundare. Evaluarea va urmării gradul de interes, pasiunea, sensibilitatea, originalitatea şi creativitatea. Sunt sugerate modalităţiile complementare de evaluare:

• - proiecte, portofolii, autoevaluări;
• - observări sistematice ale comportamentului elevilor, realizate prin fişe de caracterizare psihopedagogică;
• - scară de clasificare, liste de control/verificare.

Prin diminuarea influenţelor negative, care afectează obiectivitatea evaluării (prima impresie, impresia globală, raportarea la grupul ascultat, tendinţa de stimulare sau iertare, exagerarea unor cauze, aprecierea numai a unor răspunsuri, exigenţa variabilă, accent pe volumul memorat) se realizează o mai bună cunoaştere a cauzelor care frânează progresul şcolar, utilă în conceperea unor măsuri ameliorative. Introducerea la sfârşitul semestrelor, a unei perioade de evaluare,  a condus la o adaptarea anevoioasă la exigenţele evaluării, sau la supraîncărcarea elevilor. Perioada aceasta compactă de evaluarea avea virtuţile ei, dacă o urmărim  ca pe un proces cu diferite faze şi cu obiective bine precizate, care converg spre etapa finală. Aplicarea ei practică însă nu a avut efectele scontate, renunţându-se la această organizare a evaluării. Examenul de bacalaureat a devenit examen naţional. Caracterul naţional a fost dat de anvergura învăţământului: populaţia şcolară aflată la vârsta absolvirii este evaluată prin examen;calitatea subiectelor, acurateţea şi relevanţa  fiind definitorii, urmărărindu-se măsurarea a ceea ce ştiu elevii şi nu ceea ce nu ştiu. În prezent se doreşte implementarea unui sistem de teze unice pentru clasele a VII-a şi aVIII-a. În concepţia noului sistem de evaluare o probă de evaluare este constituită dintr-un ansamblu de trei elemente:

• - listă de obiective, care se urmăresc, ele rezultând din politica de  învăţământ;
• - subiectul propriu-zis, care cuprinde o succesiune de itemi cu instrucţiuni clare pentru elevi în privinţa modalităţii de răspuns;
• - o schemă de notare (barem) pentru profesorii corectori, care va fi făcută cunoscută şi elevilor într-o anumită formă.

Pentru pregătirea acestor evaluări naţionale s-au organizat simulări, care au vizat analizarea probelor de evaluare propuse, din punct de vedere a capacităţii elevilor de a răspunde adecvat sarcinilor de lucru. În perspectivă fiecare individ va fi interesat să cunoască nivelul performanţelor proprii, pe care numai un serviciu de evaluare calificat îl va putea descrie în termeni cât mai obiectivi. Până la restructurarea completă a învăţământului vor fi multe de schimbat şi în domeniul evaluării, dar şi al obiectivelor didactice.