Jocul didactic muzical în ciclul primar

Jocul reprezintă o activitate ce izvorăşte din nevoia de a acţiona a copiilor, trăsătură dominantă a condiţiei umane. Prin caracterul său practic el cultivă deprinderi bogate, trăsături complexe de caracter, convingeri şi puternice trăiri emoţionale . Practicarea jocurilor de către copii reprezintă o activitate cu bogate valenţe educative – prin joc simplul cântat se transformă într-o activitate complexă; se antrenează în activitate un număr foarte mare de copii, sporeşte interesul şi plăcerea de a participa, inclusiv a copiilor cu posibilităţi nuzicale mai reduse . Jocul didactic muzical nu are o formă proprie fixă, ci se organizează ca o activitate vie, având ca obiect o anumită sarcină didactică şi apelând la un material muzical divers. Regulile de joc şi acţiunea jocurilor muzicale se stabilesc de cadrul didactic sau reies din conţinutul literar al cântecelor .

Clasificarea jocurilor muzicale:

In funcţie de sarcina muzicală urmărită: jocuri melodice contribuie la formarea deprinderii de a executa , de a recunoaşte şi de a valorifica în mici creaţii elemente melodice; jocuri ritmice contribuie la dezvoltarea capacităţii de a percepe şi executa diferenţele de durată, de a marca şi recunoaşte structurile ritmice din cântece etc ( „Scrie ce auzi”, „Bate cum vezi”, „De-a dirijorul”, „La paradă” ); jocurile cu mişcări sugerate de text au un caracter complex ; mişcările potrivite sunt precizate in cadrul regulilor de desfăşurare a jocului, dar ele pot fi propuse de învăţător sau alese de copiii la oricare din cântecele cu un conţinut potrivit; jocul-dans formează copiilor deprinderea de a executa mişcări de dans pe muzică şi de a sesiza şi sublinia structura arhitectonică a cântecului prin schimbarea mişcării; jocuri pentru cultură vocală urmăresc aceleaşi probleme ca şi exerciţiile de respiraţie, dicţie şi emisie ( „Mirosim o floare”, „Suflăm praful de păpădie” , „Şarpele”, „Trenuleţul” ); jocurile de creaţie abordează o activitate muzicală superioară, de valorificare creatoare a cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite de copii în activităţile muzicale; în perioada notaţiei, micile creaţii vor fi transpuse direct în formule ritmice sau melodice, pe portativ; jocurile spectacol nu sunt jocuri muzicale propriu-zise, deoarece au un caracter interdisciplinar, prin selectarea cunoştinţelor axate pe o anume temă şi însoţite la diferite discipline de învăţământ. Se crează personaje ireale, costumate corespunzător, se interpretează cântece şi poezii ( cântecele se asociază cu mişcări sugestive şi se alternează cu poezii ); jocuri de însuşire a elementelor de expresie; jocuri de diferenţiere a timbrului muzical;

In funcţie de mijlocul muzical cu care se combină - jocul didactic muzical cu suport pe cântec presupune dinamizarea activităţii de cânt prin îmbogăţirea ei cu diverse mişcări şi procedee de interpretare; orice cântec poate deveni joc prin formularea de către cadrul didactic a unor sarcini cum ar fi: interpretarea cu solist, pe roluri, în dialog, pe grupe de copii; ritmizarea sau marcarea timpilor cu obiecte sonore, instrumente de percuţie, bătăi din palme; interpretarea în canon; executarea unor mişcări; alternarea execuţiei cu audiţie interioară.

Tehnologia didactică în desfăşurarea jocurilor didactice cu suport pe cântec: reactualizarea cântecului ales pentru joc; explicarea şi demonstrarea jocului; executarea în colectiv

-jocul didactic cu suport pe exerciţiu asigură un cadru atractiv activităţilor de formare a deprinderilor muzicale, atât prin cerinţele şi regulile stabilite cât şi prin formularea titlului ce poate fi imaginat astfel încât să le sugereze sarcinile ce trebuie îndeplinite;

Tehnologia didactică în desfăşurarea jocurilor didactice axate pe exerciţii: anunţarea titlului şi a scopului; demonstrarea şi explicarea jocului; executarea şi evaluarea jocului

-jocul didactic cu suport pe audiţie facilitează recunoaşterea auditivă a unor probleme muzicale de timbru, nuanţă, tempo şi de aceea se desfăşoară frecvent sub forma ghicitorii .(„Recunoaşte instrumentul!”);

Tehnologia didactică în desfăşurarea jocurilor didactice axate pe audiţie: pregătirea anterioară; anunţarea titlului jocului; formularea şi explicarea cerinţelor; dirijarea şi audierea piesei; analizarea şi descoperirea elementului cerut; evaluarea activităţii

Bibliografie

1.Motora-Ionescu ,Ana - Îndrumător pentru predarea muzicii la clasele I-IV , Editura Didactica si Pedagogică , Bucureşti , 1978

2.Motora-Ionescu ,Ana ; Tudorie ,Elena ;Scornea, Anton – Metodica predării muzicii în şcoala generală de 8 ani , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti , 1965

3.Munteanu,Gabriela – Ghidul profesorului de educaţie muzicală , Editura Sigma , Bucureşti , 1999

4.Munteanu ,Gabriela – Metodica predării educaţiei muzicale în gimnaziu şi liceu , Editura Sigma Primex , Bucureşti , 1999

5.Sava,Iosif; Vartolomei,L.- Dicţionar de muzică, Editura Ştiinţifică şi Pedagogică, 1979

6.Şchiopu,Ursula ;V.,Piscol – Psihologia generală şi a copilului , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989

7.Verza,Emil; Verza, Florin Emil – Psihologia vârstelor, Editura Pro Humanitas, Bucureşti

8.Vasile ,Vasile- Metodica educaţiei muzicale, Editura Muzicală, Bucureşti 2004