IMPORTANȚA METODELOR INTERACTIVE ÎN EFICIENTIZAREA ÎNVĂŢĂRII

Învăţământul românesc parcurge o etapă dinamică a schimbărilor care obligă cadrul didactic să se adapteze, să găsească noi metode şi modalizăţi pentru a realiza obiectivele propuse la obiectul de învăţământ la care predă. Ca şi în alte domenii şi în învăţământ au loc transformări rapide pornind de la crearea mediului de învăţare care poate eficientiza tehnicile de învăţare şi de muncă intelectuală. Reforma din sistemul de învăţământ are ca obiective schimbarea mentalităţii şi formarea unor dascăli reflexivi în abordarea metodelor utilizate în predarea la clasă. Sursele de informare pentru copii sunt multiple, de aceea profesorul trebuie să găsească noi căi, ”metode­”, prin care aceştia să fie atraşi în actul educaţional ca participanţi activi şi interesaţi. Profesorul trebuie să se preocupe mereu de perfecţionarea metodelor şi procedeelor de predare – învăţare, a stilului de muncă. El trebuie să fie preocupat de tot ce este nou, deosebit şi interesant, atât în specialitatea sa cât şi în inovările apărute în domeniul pedagogiei.

Prin folosirea metodelor interactive de grup li se dezvoltă copiilor gândirea critică, democratică. Copilul înţelege că atunci când participă la activitatea de învăţare are o responsabilitate şi că participarea lui este importantă atât pentru el cât şi pentru grupul din care face parte. Aceste metode interactive implică mult tact din partea profesorului deoarece trebuie să-şi adapteze stilul didactic în funcţie de nivelul clasei la care se predă, ţinând seama de particularităţile individuale ale fiecăruia. Prin folosirea metodelor interactive se va îmbunătăţi calitatea procesului instructiv - educaţional, contribuind la o reală valoare activ - formativă asupra personalităţii elevului.

Obiectivele metodelor interactive sunt multiple, dintre acestea vom numi  doar câteva:

• - Însuşirea unor cunoştinţe şi deprinderi prin activităţi de cooperare;
• - Promovarea unor activităţi didactice moderne, centrate atât pe grup cât şi pe elevi;
• - Dobândirea de elemente ale muncii intelectuale prin participarea  activă;
• - Implicarea activă şi creativă în vederea stimulării gândirii;
• - Formarea de deprinderi de a lucra în echipă şi de a conştientiza rolul important pe care îl are;
• - A şti să identifice anumite probleme şi să facă conexiuni cu anumite cunoştinţe acumulate la diferite obiecte de studiu;

Prin metodele interactive se promovează autonomia fiecărui copil, dar şi munca prin cooperare.

Prin atingerea acestor obiective, copilul de azi va fi adultul de mâine care va putea să se adapteze situaţiilor noi în care va fi pus, va căpăta încrederea de a merge mai departe, va deveni responsabil, va învăţa să înveţe, să găsească soluţii la probleme, să fie creativ, tolerant, cooperant, să se exprime liber, să evalueze alternative şi să ia decizii. Metodele interactive de grup pot fi folosite în toate momentele lecţiei. Ele pot fi metode de predare – învăţare, de fixare, consolidare, evaluare, creaţie, de cercetare, etc. Dintre cele mai utilizate sunt: predarea reciprocă, lotus, cubul, ciorchinele, braistormingul.

• - Predarea reciprocă – este metoda prin care copilul este pus în situaţia de a prezenta în faţa clasei anumite pasaje din lecţie, de a răspunde întrebărilor celorlalţi sau de a pune întrebări. Prin punerea elevului în postura de profesor care predă sau expune altora, se diminuează distanţa elev – profesor, creând un climat favorabil învăţării.
• - Tehnica Lotus (Floarea de nufăr) – este o metodă interactivă de lucru care dă posibilitatea de a stabili relaţii între noţiuni pe baza unei teme principale din care pot deriva alte teme. Este o metodă care stimulează inteligenţele multiple.

Etapele tehnicii: • construirea diagramei;

• - scrierea temei centrale în centrul diagramei; 
• - completarea în petalele lotusului a ideilor care derivă din tema centrală, în sensul acelor de ceasornic; 
• - folosirea ideilor deduse ca noi teme centrale pentru următoarele petale;
• - trecerea în diagramă;  
• - etapa evaluării ideilor.

Cubul

- este o metodă interactivă prin care se vizează descrierea, analiza, comparaţia, asocierea şi argumentarea. Cubul are pe toate cele 6 feţe câte o sarcină de lucru pe care copiii trebuie să o îndeplinească.

Ciorchinele

- este o metodă care exersează gândirea liberă a copiilor, facilitează realizarea unor conexiuni între idei, actualizând cunoştinţele anterioare.

„Ciorchinele”

este o metodă prin care creativitatea elevului poate fi dirijată, când profesorul stabileşte criteriile pe baza cărora elevii vor completa „ciorchinele” sau poate fi semidirijată când elevul îşi stabileşte singur reţeaua.

Braistormingul

- sau „asalt de idei” , „ furtună în creier” – este o metodă de stimulare a creativităţii prin care se emană cât mai multe idei pentru soluţionarea unei probleme.

Principiile pe care se bazează braistormingul sunt: „amânarea judecăţii” şi „ amânarea – creşte cantitatea”.

Metoda urmăreşte mai multe etape dintre care cea mai importantă este etapa emiterii de idei.

Metodele activ – participative prezintă următoarele avantaje:

• - dezvoltă gândirea critică şi motivaţia pentru învăţare;
• - elevul devine coparticipant la propria formare;
• - se afirmă individual şi în echipă;
• - dezvoltă motivaţia pentru învăţare;
• - antrenează elevii în activităţi de creaţie şi cercetare.

Prin folosirea acestor metode interactive se conferă activităţii o individualizare, o specificitate care devine o adevărată aventură a cunoaşterii în care copilul este participant activ. Aplicarea acestor metode solicită timp, diversitate de idei, angajare în acţiune, responsabilitate didactică şi încrederea în capacitatea personală de a le aplica eficient în procesul de învăţământ.

Bibliografie:

1. Cucoş, C.       - 1996 – ”Pedagogie”, Editura Polirom Iaşi;

2. Dragomir, M. - 2002 – ”Managementul activităţilor didactice – eficienţă şi calitate”,  Editura Eurodidact, Cluj Napoca;

3. Ionescu, M.    - 1995 – ”Didactica modernă”, Editura Dacia, Cluj Napoca.