EDUCAŢIA DE ACASĂ

Începând de la vârsta de 3 ani, copilul începe să-şi dea seama că există cauze şi efecte, că acţiunile sale sunt urmate de consecinţe şi că părinţii au anumite aşteptări de la el. Educarea unui copil solicită multă răbdare din paretea părinţilor.

Când vorbim despre cei 7 ani de acasă ne gândim la educaţia pe care copilul o primeşte de la părinţi, la formarea personalităţii şi comportamentului copilului până merge la şcoală. Când spunem că un copil are cei 7 ani de acasă ne gândim la un copil bine crescut, care ştie să salute, să spună mulţumesc, te rog, care se comportă cuviincios cu cei de vârsta lui şi cu adulţii. Baza formării unui comportament corespunzător al copilului este relaţia afectivă cu părinţii. Dragostea cu care părinţii îşi înconjoară copilul îi permite acestuia să se dezvolte, să aibă încredere în propriile forţe. Copilul iubit de părinţi se simte protejat, îngrijit, iar această idee de siguranţă îi creează deschiderea spre învăţarea şi asumarea regulilor de comportament.  Comunicare dintre părinţi şi copii este foarte importantă pentru că ajută la formarea imaginii de sine. Copilul trebuie să fie întrebat ce a făcut la grădiniţă, ce i-a plăcut, ce nu i-a plăcut, ce ar fi vrut să facă etc. Pentru a-i putea înţelege, este nevoie ca părinţii să-i ajute pe copii să-şi exprime emoţiile fără teamă.  Ar fi bine ca părinţi să stimuleze copilul să vorbească despre ceea ce îi interesează, fără a recurge la un „interogatoriu”. Părinţii ar trebui să comenteze împreună cu cel mic lucrările pe care el le-a realizat la grădiniţă şi pe care educatoarea le afişează pe un panou la intrarea în grupă. Cu acest prilej vor cunoaşte ce activităţi a desfăşurat copilul şi vor ştii cum să-l susţină în ceea ce are de învăţat. Pe de altă parte, aceste discuţii îl vor ajuta pe copil să-şi autoevalueze munca şi să ştie care sunt direcţiile în care pe viitor ar trebui să depună mai mult efort sau exerciţiu.

Exemplu: 

La o activitate copilul a avut de colorat fructele de toamnă. Spre surprinderea părinţilor, mărul de pe fişa copilului lor este colorat în albastru. Ceea ce ar trebui să facă la o activitate copilul a avut de colorat fructele de toamnă. Spre surprinderea părinţilor, mărul de pe fişa copilului lor este colorat în albastru. Ceea ce ar trebui să facă un părinte, în acest caz, este să provoace copilul să vorbească despre desenul său şi să identifice cauza erorilor. Educația se reflectă în toate domeniile de dezvoltare: socială, psihologică, intelectual-cognitivă etc. Cei 7 ani de acasă sunt adesea caracterizați prin cât de manierat este copilul în interacțiunile cu ceilalți.

Să ne învățăm copiii să spună mereu adevarul, chiar dacă de multe ori poate nu ne convine ceea ce a făcut! Este necesar să ne petrecem  cât mai mult timp cu copilul nostru. Ca părinți trebuie să ne implicăm și devotăm, iar cei 7 ani de acasă vor oglindi efortul și calitatea timpului petrecut cu el.  Părinţii sunt principalele modele pe care copiii le urmează. Dacă micuţii sunt crescuţi şi de bone sau bunici, comportamentul acestora trebuie să coincidă cu al părinţilor, în caz contrar, copiii riscând să fie bulversaţi şi să testeze diverse atitudini în funcţie de conjunctură.

Dacă acum 30-40 de ani se punea mare preţ pe regulile de politeţe, cum trebuie să bei sau să mănânci, acum sunt valorizate vigilenţa şi iniţiativele. Valorile s-au schimbat Educaţia primită în prezent în cei 7 ani de acasă diferă de cea de acum 30 de ani, dar psihologii susţin că este o evoluţie firească şi o adaptare la contextul sociocultural. Educaţia trebuie adaptată etapelor de dezvoltare a copilului. Pentru că el înţelege lumea în mod diferit la 3 ani, la 5 sau la 7 ani. Este necesar să fixăm limite, întrucât copilul trebuie să înveţe ce înseamnă aşteptarea, amânarea dorinţelor. La această vârstă îl putem învăţa formulele de politeţe. Îi arătăm cum şi când se spune "bună ziua", "te rog", "mulţumesc", "la revedere", iar copilul învaţă prin imitaţie.

Este necesar să se impuna limite in comportamentul copilului. Comunicarea este secretul: limiteaza timpul petrecut la televizor sau calculator si concentreaza-te pe in educatia lui pe arta conversatiei! Copilul trebuie învățat să iubească lectura și cărțile!  Încă de când e bebeluș trebuie să-i citim povești, apoi, treptat, sa-l lăsăm pe el să le exploreze până când  invata să se bucure singur de ele! 

– să nu încercăm să facem din el un geniu înainte de vreme; să-i permitem copilului să socializeze, să se distreze și relaxeze, dar mai ales să se joace din plin.  Ar fi fost de ajuns să spun că lecţia esenţială a celor şapte ani de-acasă este să îi învăţăm pe copii ce e dragostea, dar pentru asta, nu-i aşa, e nevoie de o viaţă întreagă

Bibliografie  :

• - Strategia dezvoltării activităţii educative şcolare şi extraşcolare.Bucureşti: Ministerul Educaţieişi Cercetării, [...].
• - Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României. Orizonturi 2013-2020-2030.