Consilierea părinților pentru optimizarea relației părinte-copil-cadru didactic

Grădinița, ca instituție de educare, formare și orientare trebuie să reacționeze, în concordanță cu tendințele evoluției societății, prin adaptarea conținuturilor, structurii și funcțiilor sale, în vederea pregătirii copiilor pentru școală și integrării sociale rapide a acestora.  Angrenarea familiei și responsabilizarea ei în educarea copilului este fundamentală pentru reușita oricărui program educativ. Activitatea derulată de un program de educație, oricât ar fi de bine gândită și sprijinită de mijloace bogate, nu este eficientă dacă nu este cunoscută de către părinți. Pe de altă parte, ceea ce învață copilul în grădiniță pierde din importanță și eficiență dacă părinții nu întăresc și nu valorifică programul educativ desfășurat în grădiniță.  Parteneriatele cu părinții, ca și colaboratori direcți ai noștri în activitatea de educare și formare a copiilor, se bazează pe proiecte de activități prin care implicarea celor doi parteneri constă în rezultate palpabile. Educația părinților preocupă azi foarte multe dintre politicile țărilor avansate. Se evidențiază tot mai pregnant nevoia de antrenare a părinților  în deciziile și acțiunile de formare care îi privesc pe copiii lor și de aceea se caută căi de a facilita legăturile dintre părinți și grădiniță, dintre comunitate și familie, dintre copii și părinți. Consilierea este “o experiență de comunicare, o căutare în comun a sensului în viața omului, cu dezvoltarea dragostei ca element esențial. Această căutare este însăși viața, iar consilierea este numai o intensificare a acestei căutări” (Strawig, R.W.). Consilierea părinților se referă la sprijin educațional și psihologic, la schimbarea ideilor, percepțiilor, atitudinilor și formarea unor abilități și deprinderi în practicile parentale pentru rezolvarea unor situații problemă care țin de relațiile intra și extrafamiliale, conflicte, adaptarea copiilor, copii cu cerințe educative speciale.

Colaborarea cu părinții se poate desfășura sub mai multe forme: consilierea individuală a părinților; consultanța acordată părinților; grupurile de suport psiho-educaționale.   Consilierea individuală pentru părinți presupune în primul rând abordarea problemelor pentru care solicită asistență din partea consilierului/cadrului didactic. Aceasta vizează relația cu copilul, dar este orientată și înspre găsirea unor resurse interioare pentru depășirea obstacolelor care intervin în educarea copilului.  Consultanța acordată părinților implică o instrucție individuală bine structurată, o consultație legată de modelarea relațiilor părinte-copil. Consultanța este un proces colaborativ care vizează rezolvarea de probleme, proces care se bazează pe o relație triadică: consultant, una sau mai multe persoane consultate și clientul, respectiv copilul. Grupurile de suport psiho-educațional sunt o modalitate de training al părinților, putându-se organiza grupuri pentru părinți, având diferite tematici care permit învățarea unor competențe utile în relația cu copilul. 

Condițiile eficiente ale consilierii părinților sunt:

- Pregătirea mediului ambiant

: realizăm o ambianță destinsă, prietenoasă; eliminăm stimulii perturbatori care pot distrage atenția; ne așezăm la aceeași înălțime cu părintele, la distanță optimă, față în față;

- Ascultarea cu atenție

: captăm atenția înainte de a începe discuția, stabilim și menținem contactul vizual, utilizăm numele celui consiliat;

- Reamintirea și înțelegerea

: realizăm legătura cu informațiile anterioare (

Data trecută mi-ai spus că..

.); repetăm instrucțiunile (

Am stabilit împreună că arătăm copilului ce prețuim la el

); invităm părintele să reformuleze (

Aș dori să mă asigur că m-am făcut înțeles

); verificăm cuvintele utilizate de părinți (

Aș dori să-mi spui dacă am înțeles bine!

); divizăm activitățile în părți mici (

Hai     să vedem ce ne propunem ca prim pas); - Realizarea unui bun management al comunicării

: prezentarea noastră să fie un bun exemplu pentru părinte; postura corporală este atent controlată; părintele se așteaptă să primească sfaturi, consilierul îl ajută să găsească soluții, să ia decizii, iar părintele are dreptul de a alege. 

Demersul de consiliere are niște componente clar stabilite pe care consilierul trebuie să le urmeze: diagnosticul și evaluarea psihologică, relația de consiliere bazată pe colaborare, încredere reciprocă, respect, implicare, conceptualizarea sau formularea cazului, tehnicile de intervenție alese și evaluarea procesului.

Exemplu de Program de consiliere a părinților

”Meseria de părinte”

Grupa: mare

Argument: În dezvoltarea copiilor pot interveni probleme delicate. Cei mai mulți părinți au învățat din mers comportamentele și atitudinile care funcționează mai bine în educarea copiilor lor sau au preluat metodele pe care le-au considerat eficiente. Cu toate acestea, uneori, constată că metodele miracol nu funcționează exact așa cum s-ar fi așteptat. Își dau seama că ar avea nevoie de îmbunătățiri sau de abordarea unei noi perspective, dar nu știu care dintre ele ar funcționa mai bine. Scop: Dezvoltarea unor practici parentale în vederea educării pozitive a copiilor

Obiective:  - să orienteze în mod conștient atenția asupra evenimentelor pozitive din activitatea copilului; - să discute despre lucrurile plăcute din viața copilului; - să formuleze cerințe adaptate la vârsta copiilor astfel încât să poată fi respectate de aceștia

Grup țintă: părinții copiilor, alte persoane care au grijă de copii

Metode: observația, discuții în grupuri mici, jocul de rol, brainstormingul, studiul de caz

Resurse: film, povești, imagini, fișe de lucru, hârtie, markere, videoproiector, chestionare de evaluare

Durata: cel puțin 6 ședințe, în funcție de specificul grupului de părinți

Etape anterioare începerii programului de consiliere: - Analiza chestionarelor de identificare a nevoilor de consiliere pentru părinți; -  Participare la activitățile grupei pentru a observa comportamentele copiilor, interacțiunile cu copiii, cu educatoarea; - Interviu cu părinții care doresc consiliere

Ședința 1.

Definirea dificultăților comportamentale ale copilului în familie

 (Scop: Descrierea concretă a problemei comportamentale)

Ședința 2.

Identificarea cauzelor comportamentului sau conceptualizarea

 (Scop: Realizarea unei înțelegeri comune asupra cauzelor care determină comportamentul copilului)

Ședința 3

. Obiectivele și planificarea activității de consiliere

(Scop: Precizarea obiectivelor activității de consiliere în vederea reducerii problemelor comportamentale ale copilului în familie a căror atenuare este necesară pentru integrarea eficientă a copilului în grădiniță)

Ședința 4.

Stimularea interacțiunilor și a relațiilor pozitive părinți- copil

(Scop: Centrarea atenției pe calitățile și experiențele pozitive ale interacțiunii cu copilul)

Ședința 5.

Construirea interacțiunilor pozitive prin intermediul jocului

(Scop: Acordarea atenției copilului în timpul jocului)

Ședința 6.

Formularea eficientă a cerințelor

(Scop: Schimbarea modului de formulare a cerințelor față de copil)

Pe parcursul derulării programului se va amenaja în grădiniță un ”colț al părinților” în care să se pună la dispoziția părinților cărți de specialitate, articole, sfaturi pentru părinți, chestionare etc. De asemenea, pentru sporirea eficienței intervenției psihopedagogice pot fi invitați psihologul grădiniței, consilieri, alți specialiști, în funcție de problema abordată.

BIBLIOGRAFIE

MECT,  PRET, Consilierea în grădiniță… start pentru viață, Educația 2000+, București, 2009

Ivey, A., Gluckstern, N., Ivey, M., Abilitățile consilierului, Ed. Universității din Oradea, 2002

Horga, A., Mă bucur să ne cunoaștem!, Oradea, 2022