COMUNICAREA POZITIVĂ STUDIU DE CAZ – DESCRIEREA MODULUI DE REZOLVARE A UNUI CONFLICT

Date despre subiect

Nume: L.B

Varsta: 6 ani

Grupa:mare

1.Prezentarea cazului: 

Copilul face parte dintr-o grupă mare ,grupă majoritară de baieţi. Problema majoră a acestuia  este legată de accesele de violență verbală si fizica faţă de profesori și de colegii de clasă. Încă de la începutul grupei mari s-a dovedit a fi foarte activ în crearea de situaţii conflictuale, perturbând activitățile didactice prin comportament ostil și sfidător faţă de cadrul didactic. În permanență atrage atenţia prin gesturi şi limbaj neadecvat, dorind să fie remarcat și să braveze prin conduita sa. Sarcinile didactice le consideră ca  pe o pedeapsă, cadrul didactic fiind pentru el un adversar. Trebuie să amintesc faptul că preşcolarul este foarte inteligent dar nu doreşte să fie activ şi constant  în activităţi.

 2.Problema:

Starea conflictuală s-a produs la începutul anului şcolar şi s-a accentuat din ce în ce mai mult, fiind recunoscută de cadrul didactic, colegii de grupă dar şi de părinți. L.B.  întrerupe frecvent activităţile, nu respectă regulile grupei şi vorbeşte urât cu cei din jur. Explicația rezidă în lipsa de timp şi afecţiune a părinţilor ,el fiind tot timpul în preajma şi grija bunicilor.

3.Identificarea problemei:

De la vârsta de 2 ani copilul locuieşte împreună cu mama şi bunicii din partea acesteia. Tatăl lui a plecat în Anglia şi mama s-a mutat cu serviciul , fiind în cea mai mare parte a timpului cu bunica. Rezultă faptul că L.B. se simte neglijat și lipsit de afecţiune. Părinții încearcă să suplinească acest aspect oferindu-i frecvent recompense.Problema legată de comportamentul agresiv al acestuia a fost adusă la cunoștința educatoarei de către colegii de grupă și de unii părinți.

4.Ce simt personajele implicate în conflict?:

L.B. manifestă un comportament teribilist, ostil față de colegii săi, iar aceștia la rândul lor sunt furioşi şi frustraţi de situaţia respectivă.

5.Scop:

diminuarea comportamentului impulsiv şi opoziţionist manifestat în cadrul unităţii de învăţământ; stimularea înclinațiilor copilului spre activitățile practice,sportive; formarea deprinderii de a folosi un limbaj decent.

6.Obiectivele urmărite se referă la:

identificarea cauzelor ce au generat conflictul; alegerea unor metode şi strategii care să rezolve, dar mai ales să prevină astfel de situaţii; îmbunătăţirea climatului şcolar pentru a împiedica escladarea conflictului: schimbarea comportamentală a copilului implicat în conflictul.

7. Metode şi procedee de investigare:

Observaţia, analiza, ancheta pe bază de interviu semistructurat si conversaţia au fost metodele folosite in rezolvarea acestui caz. Familia ar fi dorit ca la nivel de unitate sa il poata observa si un specialist, insa din pacate unitatea nu dispune de unul si de aceea toata responsabilitatea a cazut pe cadrul didactic care a reusit sa faca o echipa buna cu membrii familiei

8.Propuneri pentru rezolvarea conflictului:

stabilirea clară a regulilor şi aplicarea lor; antrenarea copilului în activităţi care să permită afirmarea sa; stimularea şi încurajarea comportamentelor adecvate prin includerea copilului în activităţile extraşcolare (activităţi sportive, jocuri în echipă şi perechi); motivaţia pozitivă (formulări de tipul: „dacă vei participa … vei obţine …”); recompensarea celui mai mic progres în evoluţia pozitivă a comportamentului; antrenarea părţilor în conflict în proiecte comune; discuţii pentru aflarea surselor de manifestare agresivă cu copilul, separat de grupă, cu cadre situaţii similare de comportament; sesizarea familiei şi stabilirea unor întâlniri de consiliere în comun cu aceasta pentru îmbunătăţirea stimei de sine; obţinerea susţinerii din partea mamei.

9.Elaborarea unui plan de acţiune:

Se va face pe două paliere: a.Includerea copilului şi a familiei într-un program de consiliere şcolară, pentru îmbunăţăţirea stimei de sine şi a abilităţilor de comunicare în cadrul unui grup; b.În cadrul orelor de consiliere se stabileşte de exemplu câte o săptămână tematică: săptamâna prieteniei, a voluntariatului, săptămâna ,,Spune NU… astfel încât ceilalţi să nu se simtă jigniţi”; săptămâna ,,Cel mai bun ascultător”………. etc.  În cadrul acestor săptămâni tematice prescolarii vor învăţa să diferenţieze comportamentele pasive şi agresive în comunicare, să conştientizeze consecinţele asociate acestor comportamente.

10.Modalităţi de rezolvare.

Ca metode, s-au aplicat: metoda modificărilor de comportament – întărirea unui comportament se datorează consecinţelor pozitive sau negative pe care le are; întărirea, prin confirmare, a unui comportament pozitiv duce la repetare, iar lipsa de întărire a celor negative va determina suprimarea lor, ambele situaţii determinând modificări comportamentale; metoda time-out (tehnica izolării) –când copilul răspundea neîntrebat, îl ignoram şi repetam întrebarea. În cazul în care răspundea când era întrebat, întăream acest comportament; metoda Canter –educatorul se manifestă pozitiv în toate situaţiile, ajută copiii să conştientizeze scopurile şi cerinţele de rezolvare şi, mai ales, normele disciplinare, de  participare, utilizând stimulările.

11.Rezultate obtinute:

se reduce frecvenţa apariţiei comportamentului neadecvat; se conformează regulilor de grup; respectă persoanele din grup atât la grupă cât şi acasă; recompensele duc la creşterea stimei de sine; conştientizează că întrebarea nu este numai pentru el;

12.Evaluarea planului de intervenţie.

În urma intervenției  pe care am avut-o în cadrul derulării acestui conflict am constatat că cel mai mare impact l-a avut asupra copiilor abordarea de tip VICTORIE-VICTORIE, a reușit să  inducă fiecărui preşcolar senzația că el este cel care a avut dreptate și fiecare a ieșit victorios. Integrandu-l si responsabilizand-ul alaturi de colegii de grup, scotandu-I in evidenta partile pozitive, aptitudinile si capacitatile de care dadea dovada, am reusit sa il fac sa se simta apreciat ,sa il fac sa isi schimbe atitudinea atat fata de familie, cadru didactic cat si fata de colegii, iar pe de alta parte incerca sa empatizeze cu o parte din colegi.

13. Concluzia.

Părțile au ajuns la concluzia că dialogul sincer şi deschis este cea mai bună cale de rezolvare a  problemelor, eliminându-se  în acest fel neajunsurile provocate de cuvintele jignitoare adresate în   trecut. Părinţii au început să acorde mai mult interes educaţiei copiilor lor. Acum, copiii sunt mult mai apropiați unii faţă de alții, relaţiile lor s-au consolidat, comunică mai mult şi sunt mai toleranţi.

Bibliografie

1. Balica, M., Horga I., Fartuşnic, C.,(2012), Elevi în situaţii speciale: devianţi şi supradotaţi (2012);
2. Neamţu, C., Psihopedagogia comportamentului deviant, Ed. Aramis (2002);
3. Ulrich, Cătălin, Managementul clasei de elevi-învăţarea prin cooperare, Ed.Corint, Bucureşti (2000).