Vulnerabilitatea cognitivă și tulburarea depresivă
Cercetătorii au furnizat dovezi că există unele legături puternice, fiabile și clare între anumite evaluări cognitive sau modele de evaluare și experientarea anumitor emoții. De exemplu, frica/anxietate poate fi asociată cu evaluarea unei situații ca fiind amenințătoare; tristețea cu neputința într-o situație nedorită în cazul în care există puține sau nicio speranță de îmbunătățire; furia cu vina dată pe altcineva pentru o situație nedorită; și sentimentul de vinovăție cu vina de sine.
Depresia se află pe locul doi în clasamentul tulburărilor psihice fiind cea mai comună și frecvent întâlnită tulburare.
Depresia este rezultatul interacțiuni dintre factorii cognitivi (cognițiile) și stresori din mediu (stimuli). Vulnerabilitatea unei persoane la depresie nu poate fi identificată decât atunci când ea se confruntă cu anumiți stresori.
Cogniţiile sunt procese intermediare între evenimentul activator şi consecinţele afective, emoţionale sau subiective, comportamentale şi/sau psihofiziologice sau biologice. Ele nu sunt doar declanşate de evenimentul activator, ci mediază modul de percepție şi reprezentare a acestuia în mintea noastră.
Cele mai importante prelucrări de informaţie sunt: descrierile, inferenţele şi evaluările (David, 2006). Cogniţiile la rândul lor pot fi conştiente şi/sau inconştiente. Ele variază de la un individ la altul şi sunt dobândite de-a lungul vieţii. Nu este exclusă posibilitatea ca aceste cogniţii să fie expresia experienţelor din prima copilărie, ce continuă să exercite o influenţă puternică asupra persoanei adulte (Dafinoiu, 2007).
Termenul de ,,cogniţie”, de cele mai multe ori, se referă la idei, semnificaţii, credinţe, gânduri, inferenţe, expectaţii, afirmaţii, atribuiri etc. Cognițiile mediază comportamentul în mod direct.
Beck a fost primul specialist care a validat în urma cercetărilor faptul că persoanele cu structuri cognitive dezadaptative și unele cogniții iraționale pot declanșa depresia.
Înaintea experiențelor schemele au ințelesul de reprezentări organizate ale indivizilor. Schemele sunt „modele cognitive stabile care direcţionează indivizii să acorde importanţă în mod selectiv unor aspecte particulare ale situaţiei şi mai mult, să interpreteze ceea ce percep în moduri specifice” (Beck, 1979; Decsei, 2011).
O altă definiție conform căreia: „schemele cognitive reprezintă tiparul care dă sens lumii, acestea ne ajută să decidem ce anume este important şi ce anume va trebui înlăturat, acţionează ca şi un filtru, ea integrează şi organizează răspunsurile comportamentale” (Marian, 2011).
În cadrul tulburărilor psihice putem considera că aceste scheme cognitive sunt inflexibile sau rigide constituie o structură pe care individul o impune asupra datelor realității. Depozitate la nivel inconştient, schemele cognitive sunt structuri de profunzime care există în stare latentă şi sunt reactivate în situaţii specifice, constituind factori de vulnerabilitate generală în condiţiile în care ele sunt disfuncţionale (David & Szentagotai, 2006).
Conform teoriei cognitive formulată de către Beck depresia este „o lipsă a înţelegerii vieţii, mai degrabă decât un dezechilibru biochimic sau ca stare patologică a minţii, iar erorile cognitive au ca sursă atitudinile negative şi asumpţiile eronate despre sine, viitor şi experienţele curente în lume”. Sa-ti fie bine!