Strategii de relaxare prin tehnica Mindfulness

Tehnica mindfulness îşi are originile în practicile meditaţionale orientale (budism, hinduism practicile yoga) şi a fost popularizat în această zonă a globului în principal de instituţiile spiritual-religioase, pe când în Occident popularizarea s-a făcut mai degrabă prin persoane particulare, sau instituţii seculare. Profesorul emerit John Kabat-Zinn a fondat, în anii 1980, în cadul Şcolii Medicale din  Massachusetts, Clinica pentru Reducere a Stresului (the Stress Reduction and Relaxation Program), introducând, astfel midfulness-ul în practica clinică medicală occidentală. Programul său a constituit sursă de inspiraţie şi pentru alte  programe, printre care Mindfulness Based-Cognitive Therapy având ca scop principal tratarea tulburării depresive cu larga sa manifestare simptomatologică. Mindfulness de asemenea, numit “conștientizarea atenției conștient”. Relaxarea constă în observarea ceea ce se întâmplă în fiecare moment în interiorul nostru (gânduri, motive, emoțiile, senzațiile corporale) și lumea exterioară fără a o judeca. Se concentrează tot mai mult atenția asupra conceptului de mindfulness în ultimii ani (Chiesa, Serretti & Jakobsen, 2013). Abordarea, adaptată din filosofia orientală, presupune observarea experienței interioare fără judecată sau evaluare (Davis & Hayes, 2011). Bishop et al., (2004) susține că mindfulnessul conține două elemente: atenția concentrată asupra experienței imediate și orientarea acceptării către experiențe, indiferent de dorința lor. care împiedică disiparea anxietății. Numeroase studii experimentale arată că atenția conștientă crește fericirea și când atenția scade afectează trăirile în mod negativ, generând probleme emoționale cum ar fi stresul, anxietatea sau depresia (Brown & Ryan, 2003; Hofmann et al, 2010; Killingsworth & Gilbert, 2010). Este demn de remarcat faptul că echilibrul dintre atenția internă (ceea ce cred eu/simt) și atenția externă (ceea ce fac) este esențială. Hofmann, Heering, Sawyer și Asnaani (2009) au raportat că acceptarea a redus excitația fiziologică, în timp ce anxietatea raportată de sine a fost egală cu cea a unui grup de suprimare care a manifestat o excitare fiziologică crescută. Cu toate acestea, acest efect nu a fost încă în întregime stabilit. De exemplu, Levitt, Brown, Orsillo și Barlow (2004) au descoperit că acceptarea a fost asociată cu o anxietate semnificativ mai puțin raportată decât suprimarea ca răspuns la o provocare. Până în prezent, puține studii au comparat direct intervențiile de mindfulness și acceptare, ceea ce face dificilă determinarea unui set de efecte distincte sau comune. Mai mult, au existat puține studii care au încercat să exploreze trăsăturile de acceptare care pot contribui la rezultate clinice și experimentale pozitive. De exemplu, conceptul de mindfulness este adesea folosit interschimbabil cu acceptarea, fără dovezi empirice legate de faptul că cele două sunt legate funcțional (Erisman & Roemer, 2010; Vernig & Orsillo, 2009). În funcţie de autor sau de arena de provenienţă a lucrării citite, religioase, filozofice sau, în ultimele decade, din domeniul neuroştiinţelor, vom găsi diferite exprimări, în încercarea de a defini o stare de conştienţă a conştiinţei. Definițiile care sunt revelatoare pentru domeniu psihologic sunt:

1- Stare sau calitate a minţii în care aceasta devine conştientă de: emoţii, senzaţii şi sentimente; aici, termenul de calitate este adecvat, întrucât emoţiile sunt trăiri influenţate de şi care influenţează la rândul lor componentele neuro-hormonale ale creierului, cu alte cuvinte întreaga chimie cerebrală.

2- Stare mentală auto-indusă prin observarea atentă, apoi, concentrarea asupra prezentului, a senzaţiilor corpului fizic (stimularea sensibilităţii proprioceptive), a emoţiilor care se elevează din corpul fizic; expandarea observației calme, detaşate asupra mediului şi a dinamicii dintre corpul practicantului şi mediul său; persitarea-rămânere în acest stadiu/stare/poziţie de observator detasat, în vederea menţinerii undelor celebrale activate prin această practică. 

3- Tehnică de inducere deliberată a stărilor sus-menţionate, în vederea modificării undelor cerebrale în scopul inducerii unei stări de bine, calm şi echilibru.

Creierul este compus din miliarde de neuroni care preiau, transmit, prelucrează, stochează informaţii preluate atât din mediul anatomic intern, cât şi din mediu extern. Toată această activitate este generată şi susţinută prin electromagnetism. Membrana de pe suprafaţa externă a neuronilor eliberează încărcătura electrică pe care o deţin creând “un potenţial de acţiune”. Acest potenţial  de acţiune călătoreşte de-a lungul axonilor şi dentritelor spre alţi neuroni. Traiectoria şi frecvenţa de eliberare a încărcăturii electrice neuronale are caracter ciclic, de unde, care pot fi detectate cu ajutorul electroencefalografului (EEG).

Rolul undelor alfa se evidenţiază în anii 1970 odată cu crearea biofeedbackului, tehnică menită să modifice în mod conştient undele cerebrale. Biofeedbackul este un tip de neurofeedback, în care practicantul este instruit să-şi genereze unde alfa. În anul 2015, s-a realizat de către cercetătorii Universităţii din Brown, SUA, studiul ,,Attention Drives Synchronization of Alpha and Beta Rhythms between Right Inferior Frontal and Primary Sensory Neocortex”. În cadrul acestui studiu, cercetătorii au folosit tehnici mindfulness la pacienţi care prezentau dureri cronice, depresie şi anxietate. În cadrul acestui experiment, pacienţii au fost instruiţi să-şi cultive capacitatea de a ignora (the power to ignore), prin tehnici mindfulness pentru crearea de unde cerebrale alfa. Rezultatele pozitive ale acestui studiu au fost publicate în Journal of Neuroscience, februarie 2015. În același an Frochlich, (2015) profesor psihiatru de biologie celulară şi bioinginerie la Universitate din Carolina de Nord, SUA, a publicat concluziile studiului său “Functional Role of Frontal Alpha Oscillations in Creativity” în care, împreună cu echipa sa, au folosit un aparat pentru administrarea de unde electrice de joasă frecvenţă, după cum urmează:

- intensificarea undelor alfa se constituie în declanşator al unor comportamente specifice complexe în acest caz a creativităţii. 

Este important ca cercetătorii experimentați din aceste fenomene să exploreze diferitele trăsături ale acestor strategii care pot avea rezultate. De exemplu, poate că atenția sau simpla rezistență mediază rezultatele pentru acceptare. Până în prezent, foarte puține studii au explorat aceste probleme.

Măsurile de relaxare și de anxietate auto-raportate au prezentat un efect semnificativ pentru timp (cu scăderea relaxării și creșterea anxietății), dar nu și pentru condiție. Acest lucru este în ciuda modificărilor observate în excitația fiziologică. Această inconsecvență nu este neobișnuită. Într-adevăr, unele studii au constatat că strategiile de reglare emoțională se referă la auto-raportare, dar nu fiziologice, a măsurilor de anxietate Levitt (2004) și invers Gross și Levenson (1993).  Am amintit aici doar două din sutele de studii care s-au orientat spre aplicabilitatea şi eficienţa practicilor mindfulness în generarea undelor alfa ca metodă de regularizare emoţională. O explicație potențială pentru acest lucru este că acceptarea implică ceva mai mult decât observarea non-judiciară a gândurilor (mindfulness). Într-adevăr, teoria din spatele acceptării și a terapiei de angajament sugerează că acceptarea este mai activă în ceea ce privește necesitatea dorinței de a permite gândurile și sentimentele să se întâmple și alegerea de a face contactul experimental cu gânduri noi care apar astfel încât să devină parte a experienței curente (Hayes și colab., 1999; McHugh, 2011). Luciano et al., (2011) a constatat că intervențiile menite să ajute participanții să diferențieze evenimentele private de ei înșiși și de comportamentul lor au fost întărite prin promovarea unei perspective care accentuează reglarea comportamentului. Având în vedere că eficienţa sa este demonstrată şi susţinută de numeroase studii clinice, susţinem că introducerea acestei tehnici în programe de informare şi educaţie în vederea prevenţiei şi/sau a gestionării evenimentelor sau perioadelor de mare solicitare emoţională, de recuperare după efortul fizic si cel psihic, de creştere şi menţinere a rezilienţei este extrem de  benefică. 

Sa va fie bine!