Psihoterapia raţional emotivă şi comportamentală.

Intervenţii utilizând terapia raţional emotivă şi comportamentală, variantă a terapiei cognitiv comportamentale dezvoltată de Ellis (1955). Terapia raţional-emotiv-comportamentală (REBT) este o psihoterapie orientată spre acţiune în care indivizii învaţă să examineze propriile gânduri, credinţe şi acţiuni, să le înlocuiască pe cele ce le creează emoţii nesănătoase şi distres şi să găsească alternative. Este o terapie multimodală care permite participanților să utilizeze multe tipuri de tehnici cognitive, comportamentale care facilitează procesul de rezolvare a problemelor. Un aspect specific acestei forme de intervenţie este accentul pus pe prevenţia problemelor  fiind concepută ca o terapie educativă de autoajutorare ce permite învăţarea unor principii raţionale care îi ajută să facă faţă problemelor (Ellis, 2000; Vernon,1997 cit. de Ann Vernon, p.27). Broder (2001) aprecia că ,,a învăţa oamenii mai degrabă cum să procedeze, să se facă bine şi nu numai să se simtă mai bine este un scop principal al practicienilor REBT”. Când vorbim despre principiile de bază ale REBT- ului avem în vedere faptul că REBT consideră că ,,modul în care gândim determină modul în care simţim şi ne comportăm”. Pentru a ilustra conceptele teoretice şi procesul schimbării, Ellis (2000) a elaborat modelul conceptual ABC. Cele trei componente principale ale modelului pot fi prezentate astfel: A (activator) B (beliefs) C (consecinţe). Componentele mai sus amintite interacţionează, ele existând doar împreună. De altfel, distincţia între A, B şi C este doar una metodologică, menită să uşureze înţelegerea modelului.

A este evenimentul activator şi constituie acele fapte, situaţii, întâmplări etc. (agentul stresant). Însă nu acesta generează stresul sau problema emoţională, el doar influenţează declanşarea acestora, activând automat credinţele persoanei (Dryden & DiGiuseppe, 2003; Opre, 2004; Ellis, 2009).

B reprezintă convingerile persoanei (elementul cognitiv sunt „cogniţii evaluative sau reprezentări personale ale realităţii” (DiGiuseppe, 2003, p. 8). Ele sunt interpretările pe care le face persoana evenimentului vizat sau proiectului în care e implicată precum şi evaluarea acestuia în raport cu scopurile proprii (Opre, 2004). Conform teoriei avansate de Ellis, convingerile raţionale şi iraţionale şi constituie factorii cauzali proximali ai emoţiei. Convingerile rigide stau la baza tulburărilor emoţionale şi a distresului emoţional. Alternativa adaptativă la acest mod de evaluare o constituie convingerile raţionale care sunt flexibile, logice, realiste, exprimate de cele mai multe ori sub forma dorinţelor, a preferinţelor şi stau la baza emoţiilor funcţionale.

C sunt consecinţele gândurilor noastre. Acestea sunt manifestate în plan emoţional, comportamental şi psihofiziologic/biologic David (2006) şi pot fi funcţionale sau disfuncţionale, negative şi pozitive. Emoţiile sunt rezultatul interacţiunilor dintre cogniţii, comportamente şi modificări psihofiziologice sau biologice (Schachter & Singer,1962 cit de Smith, 2005). Emoţia şi stresul sunt în strânsă legătură, emoţia implicând adesea răspunsul de stres. „dacă evenimentul activator nu corespunde expectanţelor noastre specifice, el poate declanşa răspunsul de stres” (David, 2006, p. 99).

Terapia rațional emotiv comportamentală (REBT) apelează la diferite tehnici de restructurare pornind de la cele trei fundamentale Di Giuseppe (2003):

1. focalizarea pe aspecte logice; 

2. focalizarea pe aspecte empirice; 

3. focalizarea pe aspecte pragmatice. 

Aceste convingeri iraţionale sunt înlocuite împreună cu pacientul cu convingeri raţionale, preferenţiale pe care acesta să şi le spună în situaţiile respective.

Intervenţia prin educaţia raţional emotivă şi comportamentală (EREC) - o extensie a terapiei raţional emotive şi comportamentale. EREC este folosită ca o strategie de eficientizare a prestaţiei şi automat de management eficient al stresului.

Programele de educaţia raţional emotivă şi comportamentală includ activităţi ce permit identificarea emoţiilor, diferenţierea acestora, acceptarea necondiţionată, disputarea credinţelor iraţionale, creşterea toleranţei la frustrare, acceptarea imperfecţiunii, îmbunătăţirea abilităţilor interpersonale (Vernon, 2006, 2004; Waters, 2003). 

Prin dezvoltarea acestor capacităţi, individual uman va schimba gândurile automate disfuncţionale şi iraţionalitatea gândirii şi va utiliza strategii de coping mai eficiente, controlând astfel nivelul distresului emoţional.

Sa ne fie bine!