Principalele teorii despre reglarea emoțională în situații de stres sau criză

A studia principiul de funcționare umană nu este suficient pentru a înțelege comportamentele sociale ale oamenilor, având o arhitectură comună a creierului nu înseamnă că oamenii răspund în același mod la stimulii din exterior. Viața socială și emoțională a persoanei reflectă sistemul de sens al individului care constă din configurații de credințe, așteptări, valori și obiective, dintre care unele sunt achiziționate de la cultura și istoria evolutivă comună, iar altele de la istorii unice și personale de învățare.

Există tot mai mare interes din partea specialiștilor față de modul în care individul încearcă să-și regleze răspunsurile emoționale. Indivizii iși reglează emoțiile într-o varietate de moduri. În multe studii a fost abordată problema dacă anumite forme de reglare emoțională sunt mai sănătoase decât altele, concentrându-se asupra a două strategii de reglare emoțională utilizate în mod obișnuit: reevaluarea cognitive și suprimarea expresivă.  

James J. Gross este unul dintre cei mai influenţi autori în literatura dedicată reglării emoţionale. El clasifică strategiile de reglare după câteva criterii, în explicite/implicite (dacă se desfăşoară conştient sau nu), intrinseci /extrinseci (singur sau altcineva intervine pentru a realiza reglarea emoţională), hedoniste/ instrumentale, de diminuare a distresului/maximizare a plăcerii sau de atingere a unor scopuri (Sheppes & Gross, 2012). Autorul presupune că strategiile de reglare implicite se desfăşoară continuu, în orice emoţie, ele constituind regula. Strategiile de reglare vizează intensitatea emoţiei, având ca obiectiv scăderea, menţinerea sau creşterea ei, în funcţie de scopuri hedoniste sau instrumentale.

Singura funcție psihologică, care este cunoscută, pentru a arăta variații considerabile interindividuale este reglarea emoțională (Gross & John, 2003). 

Din literatura de specialitate am selectat câteva teorii și explicații bazate pe experimente cu privire la procesul de reglare emoțională și mecanismele implicate în funcționarea lui. Una dintre cele mai relevantă definiție a reglării emoționale este procesul prin care oamenii caută să influențeze ce fel de emoții au ei atunci când le au și modul în care experimentează și exprimă aceste emoții (Gross, 1998).

Cu toate că există mai multe teorii, în linii mari, acestea sugerează că un stimul este mai întâi evaluat și că această evaluare conduce apoi la o emoție (Ellsworth & Scherer, 2003). Când emoția s-a trezit, se activează gândirea, starea afectivă, comportamentele expresive și fiziologice. Pe baza acestui model general, Gross (2001) a identificat cinci puncte, în timpul cărora ar putea avea loc reglarea emoțională

(1) selectarea situației

(2) modificarea situației

(3) activarea atențională

(4) schimbarea cognitivă

(5) modularea experienței comportamentale sau răspunsurilor fiziologice. 

El a caracterizat primele patru procese că au ca intenție concentrarea pe antecedente și al cincilea proces ca și concentrare pe răspuns.  Cercetările lui Brut (2001) și Gross & John (2003) s-au axat pe două dintre acestea:

schimbarea cognitivă și modularea răspunsului

. El a numit formal ,,reevaluare cognitivă”, definind-o ca modul în care indivizii reconstruiesc o situație de a suscita emoția pentru a schimba impactul emoțional. De asemenea, el s-a concentrat pe suprimarea expresivă, prin care se face referire la inhibarea comportamentului expresiv emoțional.  Kállay identifică următoarele niveluri pe care le include experienţa emoţională: trăirea subiectivă, nivelul cognitiv (al gândurilor), cel biologic/ fiziologic şi cel al reacţiei comportamentale/ acţionale. (Kállay, 2004, pp. 48-52). Tot mai multe dovezi sugerează că dificultățile în materie de reglare emoțională stau la baza multor comportamente relevante clinice și dificultăți psihologice pentru care se solicită tratament. Aici amintim următorii cercetători și domeniile de interes: Auto-vătămarea în mod deliberat (Gratz & Chapman, 2007; Gratz & Roemer, 2008).

Abuzul de substanțe (Fox, Axelrod, Paliwal, Dormit & Sinha, 2007; Fox, Hong & Sinha, 2008).

Tulburări alimentare (Leahey, Crowther & Irwin, 2008; Whiteside, Chen, Hunter, Lo & Larimer, 2007).

Depresia și anxietatea (Roemer et al;. Stipelman, Salters-Pedneault & Gratz, 2009; Vujanovic, Zvolensky & Bernstein, 2008).

Ruminațiil (Salters-Pedneault, Roemer, Tull, Rucker & Mennin, 2006; Vujanovic și colab., 2008).

Tulburarea de anxietate generalizată (Mennin, Heimberg, Turk & Fresco, 2005; Roemer & Salters-Pedneault și colab., 2006).

Tulburarea de stres posttraumatic (McDermott, Tull, Gratz, Fiice & Lejue; Tull, Barrett, McMillan & Roemer, 2007)

Tulburarea de personalitate borderline (Gratz Rosenthal, Tull, Lejuez & Gunderson, 2006).

Studiile despre reglarea emoțională sunt înrădăcinate în concepția lui Freud în cadrul defenselor psihologice (defensele sau reprimările fiind considerate ca forme particulare de reglare a emoțiilor) în concepția stresului psihologic și a copingului Lazarus (1966), în teoria atașamentului a lui Bowlby (1988) și în teoria emoției a lui Frijda (1986), ulterior conceptul de reglare emoțională și-a găsit o dezvoltare distinctă în teoriile dezvoltării care descriu formarea proceselor emoționale și reglatorii la copii (Campos si colab, 1989).

Există teorii care spun că reglarea emoțională este parte a procesului mai larg de autoreglare individuală, proces prin care individul iși menține homeostazia fizică și psihică, se auto-actualizează, iși construiește identitatea și dobândește sensul eului. 

Tratamentele eficiente pentru o varietate de dificultăți psihologice sunt cele care pun un accent pe reglarea emoțională și cele care căuta să promoveze abilități de reglare emoțională adaptativă (Gratz & Gunderson, 2006; Linehan, 1993; Mennin, 2006). 

La rândul ei, reglarea emoțională a capturat sub umbrela ei și alte procese precum îngrijoarea, ruminația sau senzitivitatea anxioasă (Berking & Wupperman, 2012).

Sa-ti fie bine!