SFINȚII, PRIETENII NOȘTRI
În calendarul creștin avem încununați o mulțime de sfinți, care și-au dat viața pentru Dumnezeu sau au trăit o viață ascentică întru Hristos. Ei alcătuiesc tezaurul sacru al caracterelor creștine, care au demonstrat că Mântuitorul Hristos este cel mai bun model de urmat.Un preot contemporan cu noi, spunea într-un interviu, că datorită lor , veacurile Bisericii sunt mai trainice , pentru că temeliile apariției creștinismului s-au pecetluit cu sufletele și trupurile lor ce au ajuns la mântuire , jertfindu-se. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea despre mucenicia sfinţilor: „Pe scara pe care urcau şi coborau îngerii în visul lui Iacob, pe aceiaşi scară urcă la ceruri mucenicii… Căci ei sunt egali; şi îngerii şi sfinţii locuiesc în cer… Deşi sunt îmbrăcaţi în trup, acesta este nemuritor; nici cerul, împodobit cu mulţimea stelelor, nu este mai strălucitor decât trupurile mucenicilor împodobite cu mulţimea rănilor. Prin aceste răni ei au murit şi, murind, au câştigat mucenicia… Prin moarte, Dumnezeu poartă pe atleţii evlaviei spre premiile muceniciei“.
,,Mucenicii şi martirii credinţei şi toţi sfinţii Bisericii, sunt îngeri în trup, sunt făclii ale desăvârşirii, sunt icoane ale dumnezeirii.”
Sfinţii au fost adevăraţi eroi! Dorul lor pentru Hristos întrece cu mult puterea noastră de judecată. Ei au putut să facă acest lucru, căci, prin truda unei vieţi întregi, ei s-au ridicat cu inima pe culmile iubirii, realizând în sufletele lor armonia şi frumuseţea Raiului… Frângând în sufletele lor tot ceea ce îi ţinea legaţi de pământ, sfinţii au realizat aici, între oameni, frumuseţea vieţii din paradis. Ei şi-au deschis inima pentru Hristos. Ei au înţeles cuvântul drept şi adevărat, că „a fi fără Hristos este iad nesuferit, iar a fi cu Hristos, este rai desfătător“ (Imitatio Christi). Prin chinul unei vieţi de om, ei au înfrânt şi fumul slavei deşarte şi onorurile şi mândria. Prin sfânta frângere a inimii, ei au renunţat la lume şi la ei înşişi; în vieţuirea lor aspră au înflorit simplitatea, modestia şi umilinţa. În hotărârea lor de a se jertfi, ei n-au mai fost singuri: Îl aveau cu ei pe Hristos! În suferinţele lor pentru Hristos sfinţii n-au mai fost singuri, ci erau ca tâlharul răstignit pe Golgota, alături de Mântuitorul lumii! Sfinţii au putut să biruie, căci sufletele lor ardeau de dragostea pentru Hristos, ceea ce le dădea forţe nelimitate ca să înfrunte pe chinuitori. Ei nu s-au ruşinat, nici nu s-au sfiit să înfrunte împăraţi şi domni, să astupe gurile clevetitorilor; ei au stat împotriva judecătorilor nedrepţi, au primit chinuitoarele condamnări la moarte. Astfel, şi-au legat sufletele cu cerul, cu Dumnezeu, cu veşnicia, câştigând cununa măririi şi locul de cinste în împărăţia cerurilor. Ei sunt un model de urmat pentru cei care vor s-ajungă la mântuire.
Pentru că de Ziua internațională a copilului îl cinstim pe Sfântul Iustin Martirul și Filosoful m-am gândit să vă reamintesc în cîteva fraze despre acest ales al lu Hristos, care a scris în vremea persecuțiilor împotriva creștinilor, Apologii în limba greacă. Născut în Flavia Neapolis, fosta cetate Sichem din Palestina a frecventat școlile filozofice ale vremii, însă niciuna nu l-a atras spre o trăire lăutrică.Sfătuit de un bătrân al vremii, a citit cu atenție despre tot ce ne-au lăsat profeții Vechiului Testament și a descoperit singur, luminat de harul divin, că ,, singura filosofie creștină e cea mai folositoare.”Convertirea sa la creștinism a avut loc la Efes, încredințându-și viața trăirii creștine, propovăduind ca un adevărat învățător, Evanghelia lui Hristos.Pentru curajul mărturisirii sale, Sfântul Iustin Filosoful a fost decapitat, împreună cu alți șase ucenici ai săi, în anul 165. Moaștele lui se află în Biserica ,,Sf.Ioan Botezătorul”, din Sacrofano, în apropiere de Roma. În loc de concluzie îl citez pe Sf.Iustin Popovici, care spune că ,, există o anumită identitate între sfințenie și luminare, luminare prin sfințenia în Duhul Sfânt, Care este purtătorul sfințeniei și al lumii și al cunoștinței.Și, întrucât sunt sfințiți și luminați de Duhul Sfânt, sfinții sunt și adevărați învățători și pedadogi”.
BIBLIOGRAFIE
1.Doxologia
2.Trinitas Tv
3.Citate ortodoxe