MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

"...copilul ființa umană, situat într-un anumit mediu, este profund influențat de acesta (factor relațional); comportamentul său diferă după cum trăiește solitar sau în colectiv și depinde, într-o mare masură de natura relațiilor cu partenerii. Maturizarea nu aduce decât potențialități pe care interacțiunile sociale trebuie să le actualizeze". Gilbert Leroy

Managementul clasei cuprinde trei componente esențiale: managementul conținutului; managementul problemelor disciplinare; managementul relațiilor interpersonale.

Managementul conținutului nu se referă la deprinderile de a preda o disciplină specifică, ci la  acele deprinderi aplicabile tuturor disciplinelor și activităților.

Managementul problemelor disciplinare se fundamentează pe credințele despre natura umană. Componentele unui plan de manager al problemelor disciplinare sunt: recompensarea comportamentului responsabil, corectarea comportamentului iresponsabil și inadecvat, ignorarea, controlul consecvent, mustrări verbale ușoare, așezarea preferențială în bănci etc.

Managementul relațiilor interpersonale se focalizează asupra clasei ca microsistem social. Rolurile și așteptările cadrelor didactice și ale elevilor construiesc un mediu de învățare. Dacă încrederea reciprocă este mai puternica, elevii vor deveni indivizi responsabili mai devreme. În acest fel, atât educatorii, cât și elevii devin coparticipanți în procesul de predare-învațare.

Perspectivele de abordare a clasei de elevi, înregistrate în urma generalizării datelor unor investigații psihopedagogice: Perspectiva didactică (clasa de elevi reprezintă spațiul eminamente destinat procesului instrutiv-educativ, având ca finalitate dezvoltarea proceselor intelectuale și a motivației pentru studiu în condițiile unei omogenități relative a compoziției interne a colectivului); Perspectiva psihosocială (definește mai bine domeniul de studiu al clasei de elevi, din puctul de vedere al managementului clasei). Clasa de elevi constituie cadrul psihosocial al desfășurării activitatii de instruire și educare și un mediu de comunicare și socializare. Ca grup social, are structură și caracteristici proprii, iar membrii acesteia ocupă poziții diferite, au roluri variate și stabilesc relații. Ca urmare a relațiilor dezvoltate între membrii clasei de elevi se constituie o realitate socială cu consecințe multiple asupra desfășurării procesului instructiv-educativ, în ansamblul său.

La nivelul clasei de elevi se manifesta doua tipuri de influente: influenta de grup – grupul dezvolta propriile standarde si influenteaza comportamentul membrilor, creand o dinamica la nivel de roluri, statute si subgrupuri; influenta personala a profesorului – capacitatea de a afecta comportamentul elevilor (poate cere sa fie atenti, sa indeplineasca anumite sarcini), in timp ce elevii vor actiona in functie de intensitatea influentei personale.

Factorii managementului clasei de elevi: recrutarea cadrelor didactice; formarea cadrelor didactice; deontologia didactica; structura familiala a grupului de elevi.

Procesul selecției cadrelor didactice ar trebui să cuprindă urmatoarele etape: 1. Cercetarea candidaturilor; 2.Aplicarea unui chestionar de angajare; 3.Interviul preliminar; 4. Examenul psihologic; 5.Istoricul ocupațiilor candidatului; 6. Verificarea referințelor; 7.Vizita medicală; 8.Intrevederea de angajare; 9.Decizia finală de angajare; 10.Angajarea formală.

Managementul clasei de elevi si disciplina

Semnificațiile conceptului de disciplină sunt următoarele: din punct de vedere scolar – formarea elevilor în vederea respectării cu strictețe a cerințelor învățământului și a regulilor de conduită în școală și în afara școlii; din punct de vedere social – acceptare si supunere la regulile de conviețuire socială stabilite potrivit cu cerințele de organizare și ordonare a muncii și vieții sociale.

În literatura de specialitate s-au identificat două teorii relativ distincte privind disciplina:

a) Teoria disciplinei permisive (liberale) își are originea în concepția lui J. J. Roussesau, conform căreia constrângerea exterioară prin dispoziții, ordine, interdicții, pedepse înăbușă manifestările spontane ale copilului, potrivit tendințelor și trebuințelor sale naturale, și, implicit,constituirea personalității sale. Reprezentanții acesti teorii resping constrângerile întemeiate pe teama și exercitate prin amenințări care conduc la deformarea vieții interioare, prin instaurarea sentimentului de culpabilitate, a complexului de inferioritate.

b) Teoria disciplinei autoritare consideră că natura umană este, prin natura ei, predispusă la manifestari negative si, pentru atenuarea și frânarea lor, sunt necesare măsuri severe de constrangere.